Citat:
Īn prealabil postat de alex190
Cred ca in primul caz e vorba de o credinta de fatada, asa cum spuneai.Ei nu au iubit cu inima, au fost morti interior.Uneori, astfel de oameni sunt reci fata de proprii copii.Iar in al doilea caz, poate au fost niste oameni care desi nu au fost credinciosi practicanti, au avut totusi dragoste si compasiune fata de cei din jur.Iar copiii din al doilea caz au fost mai receptivi fata de credinta.
Mi s-a intamplat uneori sa vad smerenie la persoane care nu prea au tangenta cu biserica
, si o trufie incredibila la unii care zic ca sunt foarte credinciosi.
|
Pot sa zic ca parintii mei sunt foarte iubitori, au fost foarte calzi cu mine, au fost si sunt credinciosi practicanti si nu de fatada, si m-au invatat de mic sa fiu un ortodox bun, sa merg la biserica, sa ma spovedesc, sa ma impartasesc.
Am fost ortodox practicant pana la 16 ani. Iar acum, dupa multe etape, am ajuns sa ma consider deist. Pur si simplu nu am putut sa ma identific cu modul de viata ortodox, probabil dupa opinii influentate de factori exteriori.
Dar nu, parintii nu au gresit cu nimic.
Off-topic: Yay, 2000 de postari!