Citat:
Īn prealabil postat de Mihnea Dragomir
Parintii dau copilului cele necesare. Dar, ajuns la varsta alegerilor, fostul copil poate alege raul. Este, aici, un exercitiu de libertate. Hai sa nu cadem in victimologia de tip nord-american, hai sa nu scornim parintilor pacate inexistente. E ca si cand, in Parabola Fiului Risipitor, l-am scoate vinovat pe tata ca fiul risipitor a plecat sa risipeasca.
Dar nu doar in inimile unor copii invatati ca Dumnezeu nu exista incolteste si creste credinta. Cercetati putin genealogia Sf. Vasile cel Mare si vedeti ce fel de parinti a avut. Deci, parintii ii cresc pe copii cum cred ei ca e mai bine, dar alegerea finala nu e in mana genitorilor, ci in a progeniturilor. Urmasii pot alege una sau alta dintre variante, nu rareori intamplandu-se ca un frate sa aleaga una, celalalt alta, desi au primit aceeasi hrana toti.
|
"Ce naste din pisica, soareci mananca."
"Parintii mananca agurida, iar copiiilor li s strepezesc dintii."
"Cei sapte ani de acasa..."
Sunt doar cateva din intelepciunea batraneasca, care exprima o realitate incontestabila.Ce semanam la copiii nostri, aia vom culege.Daca in casa, in copilarie invata chineza, nu va avea cum sa vorbeasca la perfectie romana, de exemplu.E adevarat, conteaza mult si mediul social, in totalitatea lui, rude, scoala, societate etc.Iar mai tarziu, cand va creste, va tine si de alegerea lui.Dar startul in viata i-l dau parintii.Si aici mai e ceva: degeaba parintii ii invata pe cei urmasi (teoretic) ceva, iar practic ei fac altceva.Degeaba cunosc teoreia la perfectie, daca pana la urma ratez de fapt esenta: iubirea crestineasca, de unde pleaca toate formele sanatoase de iubire.Sunt multe cazuri in care in spatele unei credinte si moralitati afisate, se ascunde de fapt ura si manipularea celorlati prin ea.Iar copiiii sunt cei mai buni indicatori unde se intampla asa, ei nu stiu sa minta atat de bine ca adultii.