[Copacel]

În prealabil postat de julianms

Un sondaj, un «Poll» aici ar atrage pe unii...
Eu sunt pentru călugărie.

Deși e greu să te căsătorești (mai ales în ultimii 20 de ani) totuși e de sute de ori mai greu să te călugărești.
(Asta cred eu, dar multe detalii nu le cunosc).
Sunt vreo 3500 de monahi și 5000 de monahii în cele 631 de mănăstiri din România. E un argument destul de «solid» la ce am spus, că e mult mai greu să REUȘEȘTI să devii călugăr.

Pe vremea lui Creangă (povestea G. Călinescu) se făceau călugărițe multe fete cu destul de mulți bani, dar nu suficienți pentru a fi "date" după oameni de vază... (Acestea, eventual, părăseau lăcașul, prin căsătorie, dacă se iveau pretendenți mai serioși).
Pe vremea lui Andrei Rubliov se plătea chiar și cu bani grei călugăria ("pacea sufletului").. sau cu moșii întinse.
Așa o fi și azi? (Nu mă refer la toți... ci la «regula nr. 1» - dacă o fi vreuna, evident nescrisă).

Or fi având internet vreunii ca să intre pe Forum, să ne povestească??
Că ce văd eu prin cărți, revista «Familia ortodoxă», ziarul «Lumina», dar mai ales pe Net, este insuficient pentru a-mi face o idee aproape completă. (Parcă "s-au baricadat pe dinăuntru"... ca să preiau un fragment de frază aparținând cuiva care se referea la «cei care au inventat religiile» - să-i dau și numele: Cioran... Dar știu că mulți nu agreează persoana genialului filozof... sau opera sa)

Lăsând gluma la o parte (scuze pentru glume) eu mi-am dat seama de înclinația mea spre ascetism la vârsta de doar 17 ani. Dar abia acum aflu că nu este de mine călugăria (Și îmi pare rău de asta, dar n-am ce face... Totuși nu sunt disperat deloc. Mai ales că nu mi-am dorit niciodată căsătoria - am vrut libertate mai mare, ăsta e adevărul - și deci am avut timp mai mult pentru a citi Biblia, cărți de rugăciuni, etc)

Cine nu-i de casatorie nu-i nici de calugarie.