Citat:
|
În prealabil postat de oni91
As mai avea totusi 2 intrebari:
1.Daca invierea mortilor o pricepem mot-a-mot, de unde putem sti daca nu cumva si pedeapsa vesnica nu inseamna focul vesnic mot-a-mot, pe bune, din ala care te faci sa zici "auci"?
2.Daca chinul vesnic inseamna lipsirea de Dumnezeu,doar o stare de spirit...atunci ce facem cu aceste versete din Maleahi care sugereaza ARDEREA PANA LA ANIHILARE, MISTUIRE, INEXISTENTA?
Maleahi :
1"Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi, vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.
2Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, și tămăduirea va fi sub aripile Lui; veți ieși, și veți sări ca vițeii din grajd.
3Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oștirilor.
4Aduceți-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rânduieli și porunci, pentru tot Israelul! "
|
1. Tocmai ca invierea mortilor nu o percepem mot-a-mot. Hristos Inviat avea un corp "spiritualizat". Focul vesnic nu e mot-a-mot. Pr. Rafail Noica spunea sa ne scoatem din cap flacari si tigai si cazane si smoala...
2. Tot Vechiul Testament e plin de metafore. Focul, mai ales in societatea din acea vreme, era ceva misterios si inspaimantator. Cu atata mai mult cu cat in ariditatea din Israel, era de nestavilit. De aceea apare ca imagine a sfarsitului.
Pe de alta parte Dumnezeu Insusi este perceput ca un foc. In Evanghelie, Luca si Cleopa, dupa ce merg cu Mantuitorul la Emaus spun: "oare nu ardea inima in noi cand ne talcuia Scripturile?".