[Mihnea Dragomir]

Nimic care sa fie si nou, si fundamental la predica de azi. Totusi, am retinut o speculatie care mi s-a parut interesanta:

Nimeni nu poate spune ca il Iubeste pe Domnul daca nu are dorinta cunoasterii si aprofundarii Sfintei Doctrine. Aceasta, deoarece un alt nume al Celei de A Doua Persoane, pe langa "Fiul lui Dumnezeu", este "Cuvantul". Intr-adevar, vedem in liturgica adeseori scris "Cuvantul", uneori la vocativ "Cuvinte" (ca in Prohodul Domnului) cu majuscula initiala. Semn ca acest cuvant al lui Dumnezeu, caruia ii mai spunem "invatatura" (gr: "dogma", lat: "doctrina") nu este ceva, ci este Cineva. Anume, este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu si invatatura Sa sunt de nedisociat. Ca sa il putem iubi pe Dumnezeu, trebuie mai intai sa Il cunoastem, adica trebuie sa cunoastem Cuvantul si sa il aprofundam, adapandu-ne din el ca dintr-o fantana care nu seaca niciodata.

Aceasta idee mi-a amintit de un comentariu (al Sf Augustin ? nu mai tin minte) la Psalmul 1. Acolo avem un crescendo in primul vers:
"Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; "

care se reflecta, oarecum simetric, in al doilea:
"Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea"

Diferenta dintre prima parte si a doua a acestui verset e mai evidenta in latina:
"2. sed in lege Domini voluntas eius et in lege eius meditabitur die ac nocte"

Altfel spus, e bine daca cineva vrea sa urmeze legea Domnului (Cuvantul, Sfanta Doctrina, Dogma), precum tanarul bogat din parabola, dar suntem chemati la ceva mai mult decat atat: sa aprofundam, cercetam, meditam la Cuvantul lui Dumnezeu "die ac nocte".

Doamne, invata-ne pe noi indreptarile Tale! Fie mie dupa Cuvantul Tau!