[GMihai]

Mulţumesc, Florin, pentru link-ul către cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur:

"Oare Petru nu s-a lepădat de trei ori? Oare nu şi cu jurământ a treia oară? Oare nu înfricoşându-se de cuvintele unei slujnice? (Mt. 26, 69-74). Dar oare, de mulţi ani a avut trebuinţă ca să se pocăiască ? Nicidecum. Ci în aceiaşi noapte a alunecat şi s-a sculat; şi rana şi doctoria a primit s-a îmbolnăvit şi întru sănătate s-a întors. Cum şi în ce chip ? Plângând si tânguindu-se. Şi nu simplu plângea, ci cu multă osârdie şi fierbinţeală; De aceea şi evanghelistul a zis: „…a plâns eu amar” (Idem 26, 75).

Şi care a fost puterea acelor lacrimi ? Nici un cuvânt nu o poate spune, dar o arată luminat cele ce au urmat. Că după cumplita cădere – căci lepădarea este păcatul cel mai rău dintre toate – iarăşi a fost întors la cinstea cea dintâi şi i-a fost încredinţată purtarea de grijă a întregii Biserici. Şi mai mult decât toate ne-a arătat nouă că are dragoste către Stăpânul mai mult decât toţi Apostolii, Că zice; „Simone al lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia ?” (In. 21, 15). Din nou se arată că nici o faptă bună nu este întocmai ca dragostea."