Multumiri din inima pentru cuvintele voastre! M-ati trezit si m-ati imbarbatat inainte de a fi prea tarziu. Imi prind foarte bine si mustrarile lui Vsovi, cu toate ca vreau sa precizez ca acel cuplu de tineri nu sunt casatoriti, traiesc impreuna fara casatorie, si daca noi ajungeam acasa la ora 18 ei la 18, 05 erau la noi la usa, aduceau tigari si bautura si stateau la noi si pana la 12 noaptea. M-a durut cumplit sa vad cum sotul meu fumeaza cu ei, cum nu pot prin vorbele mele sa-i arat ca nu procedeaza bine...iar o tanara familie are nevoie de intimitate dupa o zi de munca, trebuie realizate lucruri si in cuplu. Nu l-am certat pe sotul meu, nu am ridicat niciodata vocea la el, din respect nu mi-am permis sa reprosez nimic; nici el nu mi-a vorbit urat niciodata. Totul s-a transformat intre noi in tacere, in nervi si in tensiune mocnita.
Am gresit in disperarea mea ca am plecat urechea la ghicitoare, nu trebuia. Omul in general cand nu-i merge bine si are framantari e tentat sa caute raspunsuri multumitoare pe loc. Acum regret ce am facut.
Si sa stiti ca de urat eu nu urasc pe nimeni, am o fire ingaduitoare si uit repede orice suparare provocata involuntar de altii; dar cand simt ca eu am gresit atunci ma framant si constiinta nu ma lasa sa fiu linistita.
Nu pot si nu vreau sa renunt la Cununie dar sotul meu ma preseaza sa accept divortul de comun acord, pt ca, zice el e mai ieftin si e mai rapid. Ma asteapta miercuri dimineata la Judecatorie sa introducem acetele de comun acord. Nu vreau sa merg dar nu stiu ce sa fac si ce sa spun pt a nu ma prezenta. I-am spus si lui ca daca are motive reale de divort, daca i-am gresit in asa masura incat sa nu ma poate ierta atunci sa intenteze el procesul impotriva mea iar eu ma voi resemna si voi accepta. CHiar ma framanta problema asta si nu stiu cum sa o evit, prin ce motive sa nu ma prezint miercuri la judecatorie.
Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa fiu tare. Doamne ajuta!