La începutul nevoinței sale, Starețul era neînduplecat în ceea ce privește boala și medicii. Mai târziu însă, la sfârșitul vieții sale, cedând la rugămințile ucenicilor săi, a primit îngrijirea medicală, și, văzând folosul adus de medicamente, a mărturisit:
„Au venit mulți la mine să-mi ceară ajutorul și cu rugăciunea și cu postul s-au vindecat. Acum însă Domnul nu vrea să mă asculte, ca să învăț și eu că sunt bune și medicamentele, dar și medicii. Să fiu îngăduitor cu alții. Am citit și epistolele Sfântului Nectarie și am văzut câtă atenție dădea medicilor și medicamentelor un Sfânt atât de mare. Eu, un pustnic sărac, în pustie am îmbătrânit și voiam numai cu credința să mă vindec. Dar acum învăț și eu că este nevoie și de medicamente, și de Har”.
Arhimandritul Efrem Filotheitul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|