Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Cu siguranță duhovnicul tau îți va da răspunsul pe care-l doresti.
Nimeni nu-ti va cere imposibilul, asa că adreseaza-te duhivnicului tău cât mai grabnic pentru a avea liniste sufletească.
Doamne ajută!
|
Mulțumesc mult pentru răspuns. Așa voi face.
Recunosc că mi-era cam jenă să-l întreb o "banalitate" ca asta, deși știam că el mă crede, fiindcă mă cunoaște de 30 de ani... și știe mare parte din problemele mele... În același timp, el fiind doar cu 5 luni mai mare decât mine, nu vroiam să par un «plângăcios» (...Dar chiar nu e NICI PIC de glumă în ce am scris eu, e ceva extrem de serios. Mă opresc în a mai da detalii medicale, chiar o să închei aici, în postarea asta, tot ce privește medicina. În vreo 23 de postări ale mele pe forum, jumătate au a face cu medicina. E deja prea mult... Gata!!)
... Un singur lucru m-a "descurajat" (prin 2004), a spus el ceva anume, în «societate» fiind noi.. și cu toate că era spus pe ton de glumă (dar eu n-am zâmbit, la așa ceva NU CRED că trebuie nici măcar zâmbit) mi-am zis că să încerc «să suport eu»... Dar
nu am putut suporta (
accepta), deci nu m-am dus la biserică așa cum îmi doream foarte mult. (În timp mulți au aflat și «au crezut»).
Chiar acum o să vorbesc (la telefon) cu soția lui (colegă cu mine la școală, prof. de română - eu fiind de "mate-info"), o femeie admirabilă, de aceeași vârstă cu noi, cu care pot vorbi mai mult (El este extraordinar de ocupat... așa că mai mult am vorbit cu ea în ultimii 16 ani decât cu el... dar ne știm de 26 de ani, de când ei erau «împreună» și el mi-a prezentat-o. Au 4 copii superbi împreună, cea mare mi-a fost elevă, cel mai bun elev al meu.. și chiar a avut căsătoria religioasă duminica trecută, având 21 de ani, soțul ei fiind viitor preot iar ea studentă la «RISE»)
Și o să-i pomenesc (odată și-odată trebuia să discut și asta cu ei) și eu zic că mă clarifică.
Eu știu ACUM că vina este (a fost) a mea, totuși... Și încerc deci să repar... :)