[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Tu dă-i înainte şi numeşte-L pe Mântuitorul "demon" şi "mincinos".
Ai nişte circumstanţe atenuante.

Mântuitorul e Unul, nu 60.000.
Mântuitorul e întro Biserică, cea Ortodoxă, nu în toate ereziile, care schimbă creştinismul după bunul lor plac.

Pe Mântuitor nu Îl numesc mincinos, îi numesc mincinoşi pe hristoşii-mincinoşi, sau hristoşii-draci, că aşa îi numeşte Însuşi Duhul Sfânt, în Sfânta Scriptură.

În prealabil postat de GMihai

Cum îţi poţi tu imagina că există plângere fără întristare, când Biserica din care pretinzi că faci parte spune clar "fără întristare", sincer, mă depăşeşte.

Nu-mi imaginez, ci ştiu sigur, că acea plângere a Sfinţilor este pentru păcatele noastre.

Fiindcă am dovedit din Biblie, că cei din cer fac mare bucurie la întoarcerea unui păcătos, la fel, fi sigur, că se întristează pentru cei botezaţi, dar păcătoşi şi nepocăiţi, căci asta e pe scurt pocăinţa: starea de plângere pentru păcatele proprii şi ale aproapelui, fiindcă îl iubim ca noi înşine, dorirea îndreptării şi înnoirii. Starea asta de pocăinţă, durează până la primul păcat.
Apoi pierdem harul şi din nou trebuie să facem pocăinţă, măcar la fiecare răsărit de soare.

Deci acele cuvinte: "fără întristare, fără suspin", din rugăciune se referă la plânsul fizic, cu lacrimi, pe care aici trebuie să-l avem, dar acolo, fiind suflet, fără trup, aşteptând Învierea, să ne luăm trupul înviat, acolo nu ne mai trebuie lacrimi, deci e "fără întristarea, fără suspin", căci acestea aduc lacrimile: întristarea şi suspinul.

Dar deşi a spus "fără întristare, fără suspin" nu spune rugăciunea: fără părere de rău pentru păcatele noastre, fiindcă este părere de rău pentru păcatele noastre, nu spune fără mâhnire pentru neputinţele noastre, fiindcă este şi aceasta la Sfinţii din Ceruri şi îngeri, pentru noi, când păcătuim.

La fel cum se bucură Sfinţii din ceruri pentru noi, când ne întoarcem, la fel se şi întristează, când ne doare-n cot de mântuirea noastră.

În prealabil postat de GMihai

Să ştii că dacă tu, de un milion de ori vei spune că romano-catolicii nu sunt romano-catolici, ci "franco-latini", aşa va fi. Dar numai în lumea ta interioară. În lumea reală, nu.

N-am spus-o eu, o spune istoria.

Reamintesc pe scurt:

- Toţi cetăţenii imperiului roman de răsărit şi de apus, erau numiţi în limba greacă: romei, romioi, romano, romanoi
şi
- Oricâţi erau cetăţeni ai imperiului roman şi erau şi creştini pe deasupra, erau numiţi: katolicoi, katolonoi, katoloni sau katolici adică creştini, sau membrii ai Bisericii, sau cei din credinţa sobornicească: adică a tuturor oamenilor (din civilizaţia cunoscută de atunci), sau mai savant spus, universală.
deci
Numiţi pe drept, acei oameni: romioi-katolikoi sau mai pe româneşte romano-katolici (scos k (kapa) grecesc, înlocuit cu "c" românesc).

În anul 1009, Roma este cucerită de barbarii franci, Imperiul Roman de Apus cade definitiv.

Spune-mi:
Mai e drept să se numească romei, romioi, adică cetăţeni ai Imperiului Roman de Apus, oamenii de acolo, din Occidentul de mai târziu, când Imperiul Roman de Apus se şterge din istorie pentru totdeauna, începând din anul 1009, cucerit fiind de franci ?

Nu, nu e drept să se mai numească romei sau romano, că nu mai aparţin de Imperiul Roma, că numai există.

Cucerit fiind de barbarii franci, nu mai au dreptul legal, moral şi etic, să se numească "romano" sau "romioi", că Imperiul Roman de Apus, nu mai exista, era desfiinţat, ci mai degrabă "franco", asta da, e just şi drept.

În cel mai rău caz, între anii 1009-1054, se pot numi nu "romano-catolici" ci "franco-catolici", fiindcă ăsta-i efectiv Adevărul, asta până în 1054, că apoi nu se mai pot numi catolici deloc, niciodată, din cauza ereziilor.

Apoi...

Dacă din anul 1054, de la Marea Schismă, creştinii franci din Occident, cad în acele cumplite erezii şi nu mai ascultă strigarea Răsăritului de a evita erezia (nici nu le mai păsa aşa tare, că erau influenţaţi de ideologiile scolastice ale francilor) deci mai e drept să se numească după 1054 katolikoi, katolici, adică creştini, când ei au devenit primii protestanţi, practic din 1054, începând un alt soi de creştinism, care până atunci nu exista?

Începând printre altele apoi cruciadele, inchiziţia şi alte atrocităţi, eu le numesc holocaustul "romano-catolic" pentru care nimeni nu îi trage la răspundere nici până azi...

Deci pentru acele mari păgânisme şi crime, ei nu mai sunt katolici, din anul 1054, din nou: nu e moral, etic să fie numiţi "creştini", deci katolici şi mai ales roadele şi faptele lor, sunt stricate începând din 1054.

Înţelegi acum de ce "romano-catolicii", nu mai sunt defapt romano-katolici, în sensul real al cuvintelor, ci sunt franco-latini ?

Ştiu că înţelegi, dar din încăpăţinarea ta, nu vrei să accepţi, că şi tu te dai mare "catolic", dar e alegerea ta, eu nu te judec.

Dar ai să vezi la judecată Adevărul, pe Hristos, că din anul 1054, nu a mai stat în "biserica romano-catolică" şi în niciun occidentalist de după ereziile franco-latinilor, din care a ieşit şi călugărul franco-latin Martin Luther, cu lutheranismul, şi Jean Calvin cu calvinismul şi Zwingli cu zwinglinismul, care se aliază până la urmă cu lutheranismul, şi apoi baptiştii, adventiştii, penticostalii, iehoviştii şi alţii, fiecare având un nou tip de creştinism inventat?

Nici o formaţiune nu mai a creştină, nu e drept să se numească creştini, fiindcă nu sunt, pe drept nu mai sunt creştini, au schimbat tot ce era în primii 1000 de ani.

Doar Ortodoxia, a continuat să ţină ce era în primii 1000 de ani, şi ţine şi astăzi, iată fiind 2015 ani, decând ţine totul, fidel, biblic, patristic, dogmatic, istoric, mântuitor.