[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Dragi forumisti sectanti, rătăciti si drepthulitori... lăsati sfintii de ipsos să-si plângă păcatele, iar pe cei de lemn spălat de ploi să plângă când se taie ceapa pe ei si încercati să aflati(vorba colegului Alin) o acoperire din Sf. Scriptură pentru reprezentările în scop de închinare si slujire.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Dacă Sfânta Scriptură e o completare a Sfintei Traditii (si nu invers cum ati postulat până acum), cum explici absenta oricărei referiri la icoane în cele peste 1.000 de pagini ale ei?

Sfinţii de ipsos, care-şi plâng păcatele, spui?
Lemn spălat de ploi, spui?
Acoperire din Sfânta Scriptură, spui?

Creştinii, ortodocşii, nu sunt sectanţi, nici rătăciţi, nici hulitori, drepţi sau strâmbi, frăţior în suferinţă.

- Oare, şarpele de aramă, în care era Duhul Sfânt şi era făcător de minuni, e de ipsos? Nu, e de aramă, despre el ce spui?
E chip cioplit şi idol, sau nu? Ca şi Sfintele Icoane, nu?
Se închinau şarpelui de aramă?
Nuuu, stăteau în poziţie de drepţi când îi muşca şerpii de picioare şi se răspândea veninul prin corpul lor. Drepţi ! Nu ?

- Toiagul lui Moise, cu care a lovit stânca şi a ieşit apă, e chip cioplit?
Idol?
E lemn spălat de ploi, nu?
Acel lemn, toiagul, care se transforma în şarpe, când era aruncat la pământ.
Deci?
Sau toiagul lui Aaron, care odrăsli-se şi înmuguri-se, şi a făcut migdale, fără să aibe rădăcină, spune Scriptura.
Ăla ce-i?
E chip cioplit? Sau idol, sau lemn spălat de ploi?
Este sau nu este Duhul Sfânt în el?
Ca în Sfintele Icoane, nu? Care sunt idoli şi chip cioplit, nu?

Nu era toiagul lui Aaron, cu tablele legii, cu năstrapa de aur în Chivotul Legii? Nu se închinau Chivotului Legii? Defapt lui Dumnezeu care era prezent în Chivotul legii şi fiecare obiect de acolo. Dar prin acele obiecte pline de Duhul Sfânt, nu se închinau fără acelea. La fel şi în Sfintele Icoane este Dumnezeu şi noi ne închinăm lui Dumnezeu din Sfintele Icoane, căci ştim şi simţim că sunt pline de Duhul Sfânt şi primim har când le atingem şi când ne rugăm Duhului Sfânt din ele.

- Sau Sfântul Chivotul Legii, cu heruvimii de aur de pe capac şi heruvimii ţeşuţi în covoare şi în perdele, în cort şi în templu?
Acelea ce sunt?
Chip cioplit, sau idoli? Care? Păi aveau asemănare cu câte sunt în cer, şi porunca a 2-a spune să nu-ţi faci nicio asemănare din câte sunt în cer, nici să i te închini ei.

- Dar prosoapele cu care s-a şters de transpiraţie Sfântul Apostol Pavel, şi care erau puse peste bolnavi şi se vindecau?
Acelea nu sunt cumva idol şi chip cioplit? Ca şi Sfintele icoane, nu?

- Sau umbrele, Duhul Sfânt care era în umbre! Şi trecând umbrele peste cei bolnavi se vindecau.
Dacă Duhul Sfânt stă în umbre, nu stă şi în Sfintele Icoane, ale lui Hristos, a Maicii Sale, a Sfinţilor, ei toţi care sunt prea plini de Duhul Sfânt?

Vrei versete din Biblie?
Spui că are peste 1000 de pagini şi nicio mărturie despre Sfintele Icoane?

Poţi să denigrezi şi să huleşti atât de mult atâtea zeci de versete care arată obiectele în care se sălăşluieşte Duhul Sfânt?

Sau ţi-e ciudă că stă în obiecte şi voi respingeţi obiectele?
Le respingeţi că aşa vă învaţă demonii, hristoşii-demoni mincinoşi.
Creştinismul nu e de vină că voi nu vă mântuiţi. Hristos vă tot strigă, iată şi acum în chiar minuntul aceste, prin nevrednicele mele rânduri.
Efectiv nu-i de vină creştinismul pentru neroziile spuse de eretici. Asta e. Ai să vezi la Judecată.
Sfinţii vor judeca lumea, ştii asta, nu?
Şi pe îngeri, tot Sfinţii îi vor judeca...

Ce nu acceptă protestantismul, e că Biblia e plină de Obiecte-Simbol, prin care Duhul Sfânt Dumnezeu lucrează.
E din Biblie şi tot nu acceptă, fiindcă sunt legaţi.

Nu se poate fără obiecte de cult, fără obiecte simbol, fără veşminte preoţeşti de slujire, că Dumnezeu trebuie cinstit, că nu îi slujeşti în costum şi cravată, cu acelaşi costum cu care mergi şi la supermarket. Dumnezeu vrea rugăciuni speciale, jertfă, de animale în vechiul testament la nedesăvârţirea legii, şi jertfă de nevoinţă, de post şi rugăciune, de milostenie, de virtuţi, în noul testament, la desăvârşirea legii.

Sfântul Apostol Pavel, precum ştim deja, avea veşminte, haine speciale de slujire, când făcea slujbele şi cărţi de slujire, din care citea rugăciunile, că scris este:
"Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele." - II Timotei 4, 13.

Sau când facem colivă, crezi că mortul mai mănâncă coliva ce o facem noi?
Din nou, e un obiect-simbol, precum am amintit mai sus, precum a fost în Biserică, din secolul I, până azi.
Grâu fiert şi miere, aşa se face coliva.
Întâmplător?
Nicidecum.
De ce grâu şi nu orez, sau orz, sau hrişcă, sau altele?
Pentru că Hristos e Pâinea Vieţii.
Însuşi Hristos ne învaţă simbolicul (care uneşte) şi nu diabolicul (care desparte) care ne învaţă demonii.

Grâul fiert, adică grâul care nu poate aduce rodul cel mult până nu moare în pământ, Pâinea Vieţii, deci simbolizează omul care a adus rodul în Hristos, pentru asta ne şi rugăm la rugăciunile de pomenirea celor adormiţi întru nădejdea învierii şi ne rugăm pentru mântuirea lui. Şi mierea cea dulce, pentru că ne rugăm şi credem că a ajuns la dulceaţa vieţii veşnice.
Amin.

Asta-i Biserica şi creştinismul. Comuniune. Vie. Reală. Împărăţia Cerurilor e Biserica. Care este una, aceaşi, văzută pe pământ şi nevăzută în Ceruri.

Nu cum e în protestantism: io' şi Jesus (Gizăs) restul nu contează, dă-i în colo'. Împărăţia Cerurilor şi cei de acolo, contează foarte mult, fiindcă acolo vom ajunge. La ei, cei de acolo. Dacă nu avem o legătură vie cu ei, să trăim cu ei, încă de aici, ce răsplată avem pretenţii să primim, să fim cu ei, nu o zi două, ci în veşnicie, nu?

Oare vom suporta să-l vedem pe Sfântul Ioan Gură de Aur, de exmplu, să trăim alături de el, veşnic, când noi îl hulim, îl batjocorim, sau dacă spunem că suntem neutri?
Vom putea să-l vedem toată veşnicia, fără de timp, pe Sfântul Vasile cel Mare, când noi nu i-am citit viaţa, nu ştim nimic despre el, şi despre luptele lui?
Sau Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Marcu al Efesului, Sfântul Fotie cel Mare sau alţii, în Hristos?

Păi ce hristos e ăla care nu vrea să ne cunoaştem fraţii, Sfinţii, care alături de el fiind, de hristosul ăla, în Împărăţia Cerurilor, se bucură şi se întristează pentru noi, ca şi hristosul ăla, nu?
Păi atunci, ăla nu-i Hristos, e hristos-mincinos.

Hristos Cel Adevărat şi viu, îi pune la masă pe cei ai lui, la nunta Mirelui cu Biserica Sa, îi lasă să stea pe tronul slavei Sale, să domnească cu El, îi proslăveşte cu slava Lui, le dă să judece lumea şi pe îngeri, şi multe altele, care spune Scriptura că fac Sfinţii din Ceruri.

Şi noi?

În mândria noastră ce spunem? Ah, lasă Sfinţii din ceruri, că nu avem treabă cu ei. Nu-i asta cea mai mare nebunie? Este. E înşelare demonică de niştre proporţii uriaşe. Să-i biruie Domnul.

Sfinţii, prin Sfintele Icoane, sunt prezenţi alături de noi? Da, sunt.
Le cerem în ajutor sfintele rugăciuni?
Cerem. De ce?
Fiindcă "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." - Iacov 5, 16.
Suntem noi drepţii ăia?
Păi dacă Pavel spune despre el că e "cel dintâi păcătos" - I Timotei 1, 15, ...deci cel dintâi, cel mai mare păcătos... Pavel... ? Doamne...
Atunci dacă Pavel spune asta, eu ce sunt?
Sunt eu dreptul ăla care mult poate rugăciunea mea înaintea Domnului?

Nu !
Sunt o spurcăciune, o lepră de om, o canalie, vrednic de iad, rahat sunt şi nu merit absolut nimic. De aceea cer rugăciunile Sfinţilor.
Deci Sfinţii sunt acei drepţi, nu eu.

Sfinţii, casnicii lui Dumnezeu, cei ce stau la masă cu EL Însuşi ! Cu Sfânta Treime !
Şi trăiesc evenimentele omenirii, cu Hristos Însuşi.
Ei să se roage pentru noi, ne aşteaptă pocăinţa noastră.
Ne respectă libertatea noastră şi când noi, în libertatea noastră alergăm la ei, întro singură secundă şi ei sunt lângă noi şi ne îmbrăţişează.
Prin ei, noi suntem în Biserică.

Fără ei, suntem înafara Bisericii, străini de Hristos, fii risipitori.
Şi ei sunt cei care ne întăresc şi ne dau harul Domnului nostru Iisus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt, cum spune Pavel. Şi prin el, iată, din nou, prin Sfinţii Lui, spune Duhul Sfânt.
Că "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." - Iacov 5, 16."

Iată deci, am mărturisit şi am dovedit din noi, cu mila Domnului:

Icoanele nu pot fi nici idoli, nici chip cioplit, sunt Sfinte prin Duhul Sfânt care este în ele, acelaşi Duh Sfânt care a fost în heruvimii cu chip omenesc de pe capacul Chivotului Legii.
Care a fost şi este în şarpele de aramă.
Care a fost şi este în toiagurile lui Moise şi Aaron.
Care a fost şi este în prosoapele lui Pavel.
Care a fost şi este în umbrele Apostolilor şi ale umbrele urmaşilor lor până astăzi şi până la sfârşitul lumii căzute: Episcopii, Preoţii şi Diaconii, cei bineplăcuţi Domnului.
Şi după dragostea noastră şi credinţa noastră, ni se va dărui şi nouă.

Prin Duhul Sfânt care este în Sfinţii din Ceruri, ei care se roagă pentru noi, prin obiectele pline de prezenţa lor, Sfintele Icoane, şi cele pline de harul Duhului Sfânt Domnul, pline de rugăciunile cerute Sfinţilor, făcătoare de minuni, ca şi şarpele de aramă, toiagurile lui Moise şi Aaron, prosoapele lui Pavel, care pentru vrednicia lor, stă în acele obiecte care îi reprezintă pe ei, sau au fost ale lor: trupurile lor (Sfintele Moaşte), sau hainele lor, umbrele lor, prosoapele lor, sau altele ale lor, harul Duhului Sfânt ni se va dărui şi nouă, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru vrednicia lor.

Iată deci...

Tu eşti hulitorul, nu noi. Să-ţi alunge Dumnezeu nebunia şi întunericul. Să certe Dumnezeu toţi demonii şi toate ereziile care ţin atâtea suflete legate şi pierdute de Biserică şi de mântuire.

Amin.