[mtn_silviu]

Salut! Silviu ma numesc si am 18 ani. Nu stiu daca e bine ca postez in Generalitati dar sunt nou pe forum,si mai ales nu am mare legatura cu religia ortodoxa,sper ca cineva care se pricepe mai mult ca mine sa ma ajute sa lamuresc si eu anumite lucruri care ma framanta. Merg la scoala,am o familie buna care ma ajuta mereu si de unde pot invata multe lucruri frumoase. Timp de 13 luni am fost impreuna cu prietena mea,si ne-am despartit acum o luna. Noi am avut o relatie frumoasa,care s-a terminat din cauza parintiilor nostri. S-ar putea spune ca si noi doi am fost de vina,ca nu am reusit sa avem o comunicare foarte buna, dar din cauza parintiilor nostrii am fost nevoiti amandoi sa ne despartim si sa mergem fiecare pe alte cai. De o saptamana amandoi aveam in gand sa ne impacam pentru ca amandoi am facut niste greseli(prea mult de scris si de explicat) si sa facem in asa fel incat parintii nostri sa accepte cu cine suntem impreuna. Parintii mei nu o plac pe ea, parintii ei nu ma plac pe mine si perintii ei cu ai mei se urasc.. ce situatie interesanta. Parintii mei sunt genul care muncesc mult,vor sa se distreze,sa vada lumea,sa experimenteze locuri noi,sa existe cea mai buna comunicare in familie. Parintii ei sunt amandoi crestini ortodocsi,treaiesc nu foarte comunicativ ,se cearta des,nu se iubesc,sunt violenti cand vine vorba de religie si sunt cam obsedati de Dumnezeu. Eu personal nu merg la biserica,nu am treaba cu biserica, nu cunosc lumea religiei asa cum o cunosc ei, imi place ideea de un Dumnezeu care ne vrea binele si care ne arata unde putem gasi fericirea,dar cand ii vad pe oamenii aia(parintii ei) ma apuca disperarea. Muncesc amandoi la uzine,si e greu sa muncesti si sa faci bani,dau foarte multi bani si mult timp pentru preoti si in general pentru biserica lor unde se duc. Isi petrec cel mai mult timp cu carti, rugaciuni, icoane, lumanari, merg in fiecare zi la biserica,vai de capul meu ce nu fac oamenii astia pentru Dumnezeu. In interiorul meu,ma gandesc ca daca ar exista un Dumnezeu care sa se uite la noi sa vada ce facem noi pentru el,ar ramane cam dezamagit de ce ar vedea. Ma gandesc ca,sa iti jignesti fiica, sa o tragi de par,sa o faci: prosta, tampita, necurata, egoista, idioata, mai stiu eu ce.. nu prea are legatura cu un om care vrea sa fie aproape de Dumnezeu,si nu are legatura cu ceea ce vrea biserica sa le spuna la oameni. Eu o iubesc foarte mult pe ea,si la fel si ea pe mine,am vrut sa fiu din nou impreuna cu ea si ea cu mine, si am vrut sa fac in asa fel incat parintii mei sa o placa, am vrut sa o scot din casa aia cat mai repede,sa fim fericiti si sa reparam defectele noastre si sa fim oameni ok. Nu am putut sa fac asta,pentru ca ea intr-o zi sa certat foarte mult cu parintii ei,si a fugit de acasa. intentioneaza sa nu se mai intoarca deloc si sa stea cat mai departe de ei. Nu o invinuiesc pentru asta,si eu as fi plecat de mult. Stiu unde sta,si e in siguranta acolo,are sprijin financiar, nu e in pericol sa fie abandonata. De 2 zile a plecat si oamenii astia nu s-au intrebat unde e fiica lor. Face 18 ani de curand,e libera dar asta ma ingreuneaza foarte mult pe mine. Cum fac ca parintii mei sa se inteleaga cu ea, cum fac sa vorbesc cu oamenii astia si ce sa le spun sa inteleaga ca nu pot sa se mai comporte asa cu fiica ei, cum rezolv problema cu fanatismul religios(daca exista sa imi spuneti), ce ar trebui sa fac sa fe totul bine? Multumesc ca ati citit pana aici,mentionez ca nu sunt bun la limba romana asa ca poate am gresit la scris..imi cer scuze. Si mai vreau sa spun ca,nu am scris foarte multe detalii despre parintii ei,despre parintii mei si despre mine si ea,pentru ca nu vroiam sa fie prea mult de citit si sa se plictiseasca cineva de la povestea mea. Dar pot sa scriu mai mult daca cineva cere. Nu cer multe,doar niste sfaturi, am posibilitatea sa fac foarte multe(muncesc mult pentru a obtine ceva) si de obicei ma descurc in asemenea situatii,dar cateodata mai am nevoie de niste sfaturi venite din afara cercului meu. Multumesc!