Sfarsit...
Ce sa zic oameni buni,multumesc la toti pentru raspunsuri,am reusit sa invat ceva si de la voi toti,ceea ce e bine si nu se putea mai bine de atat.
Am inteles ca,e greu sa schimbi in asa scurt timp niste oameni care au mers pe o directie toata viata lor. E greu sa faci ceva asa complicat de unul singur,mai ales unul singur impotriva la multi. Si viata ne da lectii dure,ceea ce e foarte bine pentru ca inveti ceva ce nu te paote invata un profesor.(dar nu prea bine...cam doare) Ce pot sa fac eu de acum incolo,este sa ma schimb in cineva mai bun,daca nu eram bun pana acum.. Si,cand voi mai avea o alta incercare,o sa fiu mai pregatit.
As fi vrut sa fiu mai batran sa spunem asa,sa sar vreo 10 ani in viitor,pentru ca sunt sigur ca atunci as fi avut resursele si energia necesara sa fac ceea ce mi-am dorit,asa ca o sa am grija sa imi construiesc acele resurse pana fac 28. (casa,stabilitate,libertate mai mare,cunoastere,experienta...)
Astazi am mers cu ea acasa la parintii ei,am avut o discutie cu parintii ei,a luat toate lucruriile ei(caiete,cosmetice,haine..),si a plecat. Vreau sa va spun ca,inainte de a merge cu ea,am fost primul la ea acasa ,si am vorbit cu amandoi despre o solutie pentru ca ea sa se intoarca acasa. Am zis ca,parintii dar si fata,au gresit. Trebuie sa se ajunga la un compromis intre fata si parinti. Un compromis intre a opri libertatea fetei de a spune,de a face,de a crede,de a actiona cum vrea ea, si de a impune anumite lucruri. Asta a fost pe scurt ceea ce eu le-am spus,pentru ca ea nu s-ar intoarce niciodata in locul ala pana nu vede ca oamenii aia si-au schimbat radical modul de gandire. A fost foarte foarte greu sa ma inteleg cu oamenii astia,dar extrem de greu. Cateodata spun ceva,si peste 5 minute spun altceva ce contrazice complet ceea ce au spus inainte .(exemplu, mama ei a reprosat faptul ca ea a facut un lucru la scoala care i-a facut de ras familia,peste 5 minute imi spune ca nu i-a reprosat nimic niciodata. Tatal a spus ca au avut mereu bani pentru fata lor,eu le-am spus ca atunci cand ea avea nevoie de bani sa mearga la dentist nu a primit, si dupaia imi spuneau ca nu aveau bani pentru ca era neascultatoare si nu merita) Parintii,din pacate foarte orgoliosi,nu au vrut sa lase nici macar un pic de la ei,spunand ca ei sunt parintii si fata trebuie sa faca asa cum spun ei nu cum vrem noi. Nu mai vreau sa scriu sau sa imi aduc aminte de ce mi-au spus ca e o seara faina,nu merita stricata. In schimb am convins-o pe ea sa le mai dea o sansa si sa discutam cu totii,si atunci am mers cu ea sa discutam din nou,sperand ca si-au schimbat parerea sau ca o sa o schimbe..oricum nu aveam nimic de pierdut,pentru ca ea vroia sa plece 100%.. Totusi era ultima carte care puteam sa o joc,nu a iesit bine,asa ca a plecat. Presimt ca a plecat definitiv.
Vreau sa mai zic ca,are un loc unde sa stea in siguranta,desi nu stiu daca e tocmai ok..(ea mi-a spus minim 2 ani,si am incredere ca a fost sincera si stie daca e bine ce face) M-am gandit ca,pentru ca eu ii vreau binele si o sa-i vreau binele mereu,atata timp cat e in siguranta undeva,este ok. Acolo,nimeni cu o opreste sa fie asa cum vrea ea,este in siguranta,poate invata la scoala,sa faca facultate,sa nu duca lipsa de bani cand are nevoie.
Nu am fost suficient de matur sa o scot din casa aia,sa ii ofer anumite lucruri de care ea a avae nevoie. Am contribuit si eu la despartirea noastra,ceea ce a creat multa instabilitate in ea si in familia ei. Si stiam ca,trebuie sa suport consecintele actiuniilor mele,dar nu imi puteam imagina ca se putea ajunge pana aici.
Antonia, mi-ai urmarit aventura,si cred ca deja ma cunosti un pic. Nu pot sa fac altceva decat sa te contrazic, sper ca nu ma consideri rautacios :) O sa citesc Popa Tanda,o avem in program la scoala,si imi place psihologia in general. Desi cartile in general nu mi-au placut,prin simplu fapt ca eu sunt un om care invata din imagini vizuale,am nevoie sa vad s sa ating pentru ca eu sa invat si sa inteleg anumite lucruri. Imaginatia mea cam lasa de prisos atunci cand citesc, si trebuie sa imi imaginez cand citesc acele lucruri ceea ce e greu pentru mine si cand fac asta ma plictisesc foarte repede. Deasta nu prea citesc carti,dar e pentru bac,asa ca ne straduim. In legatura cu imparatul..Daca eu as fi un imparat unei tari,o tara frumoasa si prospera, si oamenii intr-un fel sunt buni si fericiti, si nu se plang la imparat. Sa zicem ca,daca lumea noastra ar fi tara unui imparat,nu prea vad ca lumea noastra in general este prea fericita si prospera, in general vorbind. Iar asta e din cauza oameniilor,care trebuie sa se schimbe sau sa-i schimbe cineva. Am vazut ca,oamenii singuri nu se schimba atunci cand sunt incapatanati,si daca incearca cineva sa-i schimbe e foarte greu. Asa ca,intr-o zi va trebui sa coboare si imparatul de pe tronul lui,satul bineinteles,si sa faca niste curatenie. Si abia astept sa vina zia,daca o mai apuc ,in care o sa vad cu ochii mei imparatul. Pentru ca multi,dar faorte multi imi spun ca este acolo. Iar eu,nu m-am nascut din prima zi pentru a fi un supus, pentru ca asta e ca si cum inhibi libertatea unui om de a fi ce vrea el. Intr-un fel oamenii sunt liberi sa fie incapatanati si sa se omoare,asta e realitatea.
Florin,mersii de raspuns. Si ce sa zic, iti dau dreptate in tot, cam asa am gandit si eu. Si eu tintesc cunoasterea. Poate daca ai avea o cunostinta infinita,ai putea deveni un fel de Dumnezeu,dar nu stiu daca cineva sau ceva a ajuns pana in punctul ala. Macar tintesc spre cunoastere,sper sa fie calea cea buna.
Octavian,am incercat sa fac in asa fel incat sa se aleaga calea de mijloc,intre parintii ei si ea,dar nu s-a putut. Asa ca fiecare cu drumul lui acum.
Foarte multi ati insistat sa merg la un duhovnic care sa imi spuna ce sa fac si ce nu,asa ca am sa incerc sa fac asta. Sa sepram ca o sa stam de vorba si sa dezbatem unele subiecte interesante. Orice merita incercat.
|