Eu mă întreb dacă faptul de a te crampona întruna de închinarea înaintea icoanelor pe care o practică ortodocșii nu este el însuși o închinare la idoli, la fel de rea ca și închinarea la icoana în sine. Pentru că închinarea în Duh și în Adevăr, singura bună, poate fi ratată și printr-un rigorism care poate avea în vedere nu doar obiectele de cult ca atare, ci și lipsa lor.
După cum adevărata închinare se poate practica și în prezența, ca și în absența obiectelor de cult, nefiind condiționată în vreun fel. Ea poate fi, însă, ajutată sau deviată, în funcție de felul în care credinciosul se raportează la icoană. Dar dacă raportarea lui este greșită, vina nu o poartă aceasta din urmă.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|