Citat:
În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus
Desigur, o închinare nelalocul ei, chiar în absența icoanelor poate cădea în păcatul idolatriei; dar noi discutăm aici tocmai de această cramponare a ortodoxului de obiectul de lemn, sticlă, ghips... De ce nu întâlnim măcar una sau două biserici (din zecile de mii) fără aceste icoane, fără acest ”rigorism” cum spuneți?
|
Cred că am fost cam ambiguu. Ceea ce încercam să spun este că poticnirea obsesivă de obiectele de cult ale ortodocșilor poate fi, pentru neoprotestanți, o specie de idolatrie, întrucât îi depărtează de esențial, de închinarea în duh și adevăr.
De aceea, chiar dacă am scoate din biserici icoanele, nu înseamnă că am scoate și idolatria. Icoana îi poate fi de mult folos duhovnicesc celui care Îl caută pe Dumnezeu, după cum nu-i poate fi de folos celui care o vede ca pe un obiect magic sau celui care o desconsideră cu totul.