[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Iosua nu s-a rugat heruvimului de chivot, nu l-a sărutat, nu l-a tămâiat, nu i-a spus Preasfinte Heruvim Născător de Sf. Shekina, mântuiete pre noi!, etc. Acum înelegi care e diferena? Iosua i bătrânii poporului s-au rugat Domnului care Se manifesta totdeauna în acel loc, nu heruvimilor.

Ai dreptate, nu, nici noi, că noi nu spunem: "Preasfinte Heruvim Născător de "sf. shekina", mântuiete pre noi!"

Heruvimii nu sunt preasfinţi, n-au cum, doar Preasfânta e Preasfântă. E logic:

Doar Născătoarei de Dumnezeu, pururea Fecioară Maria, Maica sau Mama Domnului Universului, îi spunem că e Preasfântă.

De ce?

Păi Arhanghelul Gabriel, e sfânt, nu?
Logic.
Păi şi dacă Arhanghelul s-a închinat Fecioarei Maria, adică a recunoscut-o pe ea ca fiind mai sfântă decât el, şi i-a spus şi o rugăciune, adica s-a rugat ei, Fecioarei Maria, Arhanghelul Gabriel, şi pe bună dreptate că din ea, se va naşte Hristos Iisus, atunci nu-i mai sfântă decât sfântul Arhanghel?

Deci e Preasfântă?
E.
Până şi Arhanghelii se închină ei şi se roagă ei.

Dar ce, noi suntem proşti, să considerăm că suntem noi mai presus decât un Arhanghel?
Doamne fereşte...
Suntem păcătoşi...

Cei ce sunt departe de mântuire protestanţii şi alţii, da, pot spune că sunt mai presus decât un Arhanghel, dar noi, creştinii, nu putem, că ştim că am minţi.

Şi noi încă spunem ca nişte egoişti ce suntem: "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi."

E foarte puţin...
Ar trebui să spunem măcar de fiecare dată, măcar ca şi Sfântul Arhanghelul:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, "bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei." (Luca 1, 28) mântuieşte-ne pe noi.
Adică aşa cum se ruga Arhanghelul ei, închinându-se ei.

Da' ce, ea poate să ne mântuiască pe cineva ? :)

Păi dacă un soţ, poate să-şi mântuiască soţia, şi o soţie să-şi mântuiască soţul, conform I Corinteni 7, 16, atunci cu atât mai mult ea pe noi.
Da !
Mama nostră, Maica Domnului, ne mântuieşte pe noi, cei care cerem cu credinţă rugăciunile ei.

Da' cum adică e mama noastră a tuturor? :)

Hristos spune Apostolului Ioan: "Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine." (Ioan 19, 27).
Păi era mama Apostolului Ioan?
Nu, nu era.
Dar Hristos i-a prezentat-o ca fiind Mama apostolului Ioan.
Adică ea a mama unui străin, ce l-a cunoscut doar 3 ani, cât timp a propovăduit Hristos.
E limpede, nu?

Şi dacă Dumnezeu ne învaţă: cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, oare El nu cinsteşte pe Mama Lui ?
Ba da o cinsteşte, normal.
Şi dacă El o cinsteşte pe Mama Lui, atunci noi de ce să nu o cinstim ?
Ba da o cinstim.
Mai ales, că-i şi mama noastră.
Mai ales că e Mama noastră a tuturor oamenilor ce ne numim creştini, cum chiar Însuşi Hristos, ne spune. :)

Şi dacă Dumnezeu i-a făcut mărire, noi cum îi facem mărire ?
"Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui." - Luca 1, 49
Îi facem mărire, spunându-i despre mărirea ei, în Sfintele rugăciuni ale noastre.

Şi dacă o vor ferici toate neamurile, că zice:

"Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile." - Luca 1, 48.

Deci noi, creştinii, fiii ei, cum o fericim pe ea, Mama noastră a tuturor?

Prin sfintele rugăciuni ce le înălţăm ei.

Întrebarea e alta:

Dacă Dumnezeu i-a făcut mărire, ce îi fac adventiştii, penticostalii, baptiştii, iehoviştii, lutheranii, calvinii?

Şi dacă o vor ferici toate neamurile, cum o fericesc cei mai sus menţionaţi?

Enigme...

Nu sunt taine, doar enigme...

:)