Am fost adeseori uimit, daca nu bulversat, de reactiile unor eroi ai credintei din VT, in mijlocul incercarilor. Din perspectiva lumii noastre moderne par aproape nefiresti, adeseori sunt privite de multi dintre cititori cu indoiala, cu un zambet compatimitor adresat unor povesti fictive, ireale, exagerate, scrise poate doar in scop apologetic, dar fara mare legatura cu lumea noastra. Habacuc, desi stia ce se va abate peste Israel, desi lua in calcul ca nenorocirea sa loveasca (Habacuc 3:16-17) el spunea ca tot se va bucura in Domnul si nu oricum. Expresia in sine, in ebraica, are un sens foarte apropiat cu a sari in sus de bucurie, o manifestare dezlantuita, exuberanta, foarte apropiata de manifestarile suporterilor din sport la o reusita a favoritilor. Uluitor. Dupa cum spunea un comentator ,,bucurie de cea mai inalta factura in imprejurarile cele mai neprielnice. Ce biruinta!" Ieremia, in mijlocul atrocitatilor abatute asupra Ierusalimului, in timpul asediului babilonian. Profetul acesta vede cu ochii lui toate grozaviile razboiului, violuri, canibalism din cauza foamei, moarte, distrugere aproape completa, devastare.In mijlocul capitolului 3 din Plangeri, cand trece printr-o experienta cumplita, ce spune, la ce se gandea el? Incepand cu versetul 21: speranta, bunatatile Domnului, inoire, credinciosie, nadejde. Iarasi uluitor. Cum vedea omul acesta asa ceva cand in jurul lui totul era cazut in moarte si distrugere? Te pune pe ganduri, in general noi avem tendinta sa nu-L mai vedem pe Dumnezeu din motive mult mai putin dramatice. Adica ganditi-va putin: stai si vezi cum le mor de foame copii scheletici la mame in brate, cum se mananca carne de om si tu spui: ,, bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat.Ci se inoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare! ". Pare credibil in timpurile noastre, cand revolta impotriva lui Dumnezeu, chiar culpabilizarea Lui, pare in plin avant? Bineinteles ca nu si totusi au fost extrem de reale trairile lor.

Oameni precum Habacuc sau Ieremia nu au fost niste eroi indestructibili, pe care nu ii afecta nimic, eroii ideali,artificiali. Au fost oameni cu slabiciuni, ezitari, framantari teribile, si totusi credinciosi in mijlocul unor cumplite framantari. O extraordinara lupta s-a dus in sufletul lor, intre evidentele realitatii inconjuratoare si credinta lor extraordinara. Este moarte in jurul meu, vine nenorocirea? Da, o vad, o traiesc si totusi ma bucur in Domnul. Nu am inebunit, nu am pierdut contactul cu evidenta dar este o realitate peste realitatea pe care o traiesc. Si aceasta realitate care ma loveste cumplit nu imi poate darama credinta ca Dumnezeu, peste toti si toate este un Dumnezeu, bun, drept, plin de dragoste si credinciosie. Un fel de strigat eroic al credintei precum cel din psalmi: ,,Unii se bizuie pe carele lor, altii pe caii lor dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului Nostru". Acesta este om care este fierbinte in credinta pentru Dumnezeu, in mijlocul incercarilor, in toiul loviturilor, in fata nenorocirii si a mortii.

Si totusi o intrebare ramane: cum a fost posibil ca oameni obisnuiti, desi profeti, sa se comporte in acest mod, sa aiba asemenea trairi, in ciuda zbaterilor prin care au trecut, atat de reale si omenesti? Odata cineva mi-a spus :,,Puterea Celui ce trimite, nu slabiciunea celui ce este trimis, este cea care aduce o schimbare si face posibila biruinta". Cred cu tarie ca acei oameni ar fi consimtit din toata inima, ca ar fi sarit in sus de bucurie si l-ar fi laudat pe Dumnezeu.Sau ar fi spus minunate rugaciuni de multumire precum David:

"Binecuvantat sa fii Tu, din veac in veac, Doamne Dumnezeul parintelui nostru Israel! A Ta este, Doamne, marirea, puterea si maretia, vesnicia si slava, caci tot ce este in cer si pe pamant este al Tau; a Ta, Doamne, este domnia, caci Tu Te inalti ca un stapan mai presus de orice! De la Tine vine bogatia si slava, Tu stapanesti peste tot, in mana Ta este taria si puterea, si mana Ta poate sa mareasca si sa intareasca toate lucrurile.Acum,Dumnezeul nostru, Te laudam si preamarim Numele Tau cel slavit.Caci ce sunt eu si ce este poporul meu, ca sa putem sa-Ti aducem daruri de bunavoie? Totul vine de la Tine si din mana Ta primim ce-Ti aducem.Inaintea Ta noi suntem niste straini si locuitori, ca toti parintii nostri. Zilele noastre pe pamant sunt ca umbra si fara nicio nadejde. Doamne Dumnezeul nostru, din mana Ta vin toate aceste bogatii pe care le-am pregatit ca sa-Ti zidim o Casa Tie, Numelui Tau celui sfant, si ale Tale sunt toate."