Citat:
În prealabil postat de iuliu46
In primul rand vorbea despre universul observabil si asta este un fapt - universul observabil este o sfera cu pamantul in centru. 
In al doilea rand nu reiese de nicaieri ca daca un punct nu este in centrul unui sistem mai mic atunci nu poate fi nici in centrul unui sistem mai mare. Asta ar functiona doar in situatia in care am vorbi despre cercuri concentrice. |
In opinia mea, problema centrismului planetei Terra (geometric) la nivelul Universului nu are o relevanta majora spirituala.
Este limpede ca la nivelul unor structuri mai mici - gen sistem solar sau galaxie nu se poate afirma ca se afla in centrul acestora.
Pentru a stabili centricitatea la nivelul intregului Univers, acesta ar trebui sa aiba o anumita forma.
Insa, evident ca Universul nu are o forma, pentru ca spatiul este nemarginit. Nu se pot trasa granite pentru a identifica o anume forma geometrica 3D.
In consecinta, la aceasta scara infinita orice afirmatie cu privire la o pozitie anume a Pamantului este lipsita de sens.
---
Ceea ce intradevar este crucial din punct de vedere spiritual este realizarea centricitatii perceptiei. Adica tot Universul se pliaza cognitiv in jurul subiectului.
Este o etapa necesara de parcurs in procesul de maturizare spirituala.
Fara aceasta intelegere si actualizare in fluxul experientelor nu putem realiza integrarea cognitiva, adunarea mintii in ea insasi, pentru a initia etapa contemplativa profunda.
Cea care ne duce in stadiul UNML (Union of No More Learning).
--------
Iuliu, Pamantul nu observa/percepe. Fiecare fiinta insa o face, in felul sau.
Sau din aceasta perspectiva orice punct este un centru pentru ca tot exteriorul se afla in jurul sau.