[crisstiann]

"Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanșă de oameni de toate vârstele și treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot. Știam că tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor sau a păcatelor. Așa m-am văzut silit să primesc preoția și misiunea maj oră a propovăduirii lui Hfistos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca -să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață."

Ieromonahul Arsenie. Vâlcii. 17 iulie 1945

"Zicând așa Știam că tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor sau a păcatelor se consideră mai înțelept decât Dumnezeu Cuvântul:

Ioan 9:1 Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. 2 Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? 3 Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

Nedorind să urmeze înțelepciunii Sfintei Evanghelii n-a citit nici tâlcuirea la cele de mai sus:

††Iese Domnul din templu, meşteşugind [urzind, lucrând] oarecare potolire mâniei iudeilor şi spre tămăduirea orbului Se întoarce [îndreaptă],prin semnul [minunea] acesta asprimea şi neplecarea lor domolindu-o,măcar că ei cu nimic nu se foloseau. încă, totodată, le şi arată lor că nu în zadar, nici fălindu-Se, a zis aceasta: „Mai înainte de a se face Avraam, Eu sunt”4 (Ioan 8,58). Căci, iată El face minune pe care nimeni niciodată nu a
făcut-o mai înainte, căci chiar de a deschis cineva ochii vreunui orb, însă nu orb din naştere (Tobit 11, 7-15). Arătat este, aşadar, cum că Acela Care e

Dumnezeu şi este mai înainte de Avraam, face aceasta, [minune] care din

veac încă nu s-a făcut (Ieşire 4,11-12).

Şi într-adins a venit El la cel orb şi nu acela la Dânsul. Pentru aceasta, şi

ucenicii, văzându-L pe El că priveşte cu luare aminte la cel orb, îl întreabă:

„Cine a greşit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Şi se vede întrebarea

că este cu greşeală [greşelnică], căci, cum ar fi putut să „greşească

[păcătuiască]” acesta, mai înainte de a se naşte? Căci, cu adevărat, nu au

primit Apostolii bârfelile elinilor, anume că sufletul mai înainte de a fi în

trup, păcătuieşte petrecând [vieţuind, fiind] într-o altă lume, apoi, după

aceea, ca şi cu o muncă [caznă] oarecare este pedepsit cu această pogorâre

în trup. Căci, fiind pescari, nici că au auzit ei ceva de acest fel, pentru că

acestea erau dogme [învăţături] ale filozofilor. Se vede, aşadar, că întrebarea

este fără de socoteală, însă nu şi pentru cel care ia aminte.

Iar Domnul, dezlegând nepriceperea [nedumerirea] lor, zice: „«Nici acesta

nu a greşit» – căci cum ar fi putut greşi mai înainte de a se naşte? – «nici

părinţii lui»”. Şi [Domnul] nu a zis aceasta ca să-i arate pe ei [pe părinţii

orbului] fără de păcate, căci nu aşa, de rând [simplu], a zis: „Nu au greşit

părinţii”, ci a adăugat: „de s-a născut orb”. Căci au greşit părinţii lui, însă

nu de acolo este orbirea acestui orb. Pentru că nu este cu dreptate a pune

păcatele părinţilor peste fiii cei ce nu au făcut nici o nedreptate. Şi aceasta

Dumnezeu o învaţă prin Iezechiil, zicând aşa: „Nu va mai fi pilda aceasta

care se zice: Părinţii au mâncat aguridă şi dinţii fiilor s-au strepezit”5

(Iezechiil 18, 2-3). Legiuieşte încă şi prin Moise: „Nu va muri tată pentru

fiu”6 (Deuteronom 24,16).

Aşadar, cum este scris7: „Care dau [pedepsesc] păcatele părinţilor pe

feciori până la al treilea şi al patrulea neam”? (Ieşire 20,5; Deuteronom 5,9)

Mai întâi, este cu putinţă a zice că nu este de obşte această hotărâre, nici nu

s-a zis pentru toţi, ci numai pentru cei care au ieşit din Egipt. Apoi socoteşte

şi înţelesul [noima] hotărârii, căci nu zice aceasta, anume că pentru cele ce

au greşit părinţii se muncesc feciorii [se pedepsesc fii], ci că „păcatele

părinţilor”, adică muncile [caznele, pedepsele] cele pentru păcate se vor da

şi fiilor lor."