"Părintele Arsenie Boca scria direct, pe față, împotriva yoga, papalitatii, ereticilor, lui Origen și mulți, citind acestea considerau si consideră că este un mare apărător al Ortodoxiei. Ce bine ar fi așa. Cu toții ne dorim sfinți apologeți ai Ortodoxiei.
Problema apare când practica lucrarii launtrice a preacuviosiei sale este, totuși, în esență, aceeasi cu yoga (căutarea de performanță și control asupra sa și asupra celorlalți, de corectare a celorlalți, iar nu de vedere a îngrozitoarei păcătoșenii și amăgiri proprii pe care o face orice ortodox ca să se poată mântui), dar zice ca este cea mai curata pocaință întru adevăr.
Desigur, este posibil că așa credea sfinția sa, că nu dorea să ne înșele, că nu își dădea seama că vedeniile pe care le-a avut au aceleași proprietăți cu vedeniile hinduse. Această amăgire l-a făcut să creadă în părerile proprii "descoperite de sus", mai mult decât în învățăturile Sfinților Părinți și Sfânta Tradiție canonică a pictării Sfintelor Icoane.
De aici au apărut mai multe abateri. De pildă:
- când susține în Cărarea Împărăției că sufletele au preexistat și s-au îmbrăcat într-un trup cu gene recesive la zămislire, afirmă origenismul;
- tot acolo scriind că omul este determinat de destin, chiar și el genetic, susține protestantismul;
- în aceeași carte zicând că Mântuitorul s-a întrupat în persoană omenească își arată, poate fără să cunoască de fapt dogmele Ortodoxe, afiliația la nestorianism;
când pictează la Biserica Draganescu pe arianul Wulfila și latinul Franscisc de Assisi ca sfinți, Vaticanul ca Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică se arată continuator al credinței tatălui său greco-catolic și al ecumenismului cu arienii (cum sunt majoritatea protestanților de azi);
- când se pictează pe sine la diferite vârste ca Sfinții Cuv. Paisie de la Neamț, Ștefan cel Nou, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Ioan Botezătorul și Mântuitorul în diferite scene, arată că într-adevăr s-a uitat mult în oglindă, prin metode Hatha Yoga, în timp ce avea acea căutare (pe care o mărturisește că a făcut-o) ca să picteze în chipul Pantocratorului pe omul universal (în scrierea sa greșită despre Icoane). Concluzia acestei căutări, asociate cu practica Hatha Yoga (căreia a încercat să-i dea o haină ortodoxă), deși scria împotriva practicii yoga, l-a dus la concluzia, că el este chipul omului universal, una cu Hristos, ba chiar putând să-L înlocuiască ca persoană (fiindcă, după Sinodul al 7-lea ecumenic, icoanele sunt sfinte dacă au numele și surprind asemănarea cu persoana sfântă pictată, deci asemănare feței arată persoana pictată). Dar aceasta este exact credința hindusă că atmanul este una cu brahmanul. De unde se vede că practicarea metodelor unei religii, chiar dacă ești împotriva ei, chiar în context ortodox, te duce la mentalitatea și credința acelei religii. Numai practicând pocăința cu credința, dogmele și poruncile ortodoxe, inclusiv mijloacele ortodoxe de pocăință, te poți menține ortodox echilibrat.
De altfel chiar preacuvioșia sa mărturisea în autobiografie că a practicat hinduismul și alte religii orientale după învățăturile lui Mircea Eliade. Vă invităm să citiți Taina lui Ilie și Ioan, din Cuvinte Vii, să vedeți câtă șovăială și neștiință avea sfinția sa în legătură cu reîncarnarea, neștiind că, după Sfinții Părinți nici o persoană nu este alta, neștiind că și îngerii sunt persoane și întrebându-se, ca despre o mare taină, dacă nu cumva un înger s-a întrupat și ca Ilie și ca Ioan, sau aceștia s-au prefăcut în îngeri. Combate reîncarnarea hindusă la arătare, dar șovăie dacă nu cumva există o reîncarnarea și prefacere om - înger "ortodoxă". Dacă ar fi fost o scriere pentru a convinge vreun hindus, s-ar fi dat răspunsul pe care îl dă Sf. Ioan Damaschin în Dogmatică și nu s-ar fi lăsat problema neclară, cu dublu înțeles, să poate fi interpretată de oricine, cum ar vrea."
|