Toata viata lui Hristos sa o dam? Ce frumos, mai ales cand se spune sa se dea totul si nu se da, de catre foarte multi, aproape nimic in lumea noastra.Ce iti ofera Hristos...o cruce pe care sa mori si viata vesnica. Adica totul. Si daca tot se doreste sa se dea totul.. Apostolul Pavel spunea ca toti cei ce vor sa traiasca cu evlavie in Hristos vor fi prigoniti. Toti, extensia sfanta din totul.Nu iubiti sau admirati de lume, ignorati sau adoptati. Prigoniti. Lumea asta in care ingaduie Dumnezeu, inca, sa trecem prin ea, este, pe zi ce trece, atat de straina de Dumnezeu incat o marturie radicala, fara compromis, in fata ei nu se va termina altfel decat a spus Hristos. Lumea iubeste tot ce este al ei, ce fraternizeaza cu ea, ce se lasa absorbit in ea,ce traieste dupa mersul timpului si chipului ei, nu ceea ce ii pune in fata adevarata ei fata.Lumea absoarbe pe zi ce trece tot mai mult si mai mult si ii va duce pe toti cei ce o urmeaza acolo unde se va duce si ea.

Apostolul Ioan, atat de iubit pentru blandetea lui, spunea ca cine zice ca ramane in Hristos trebuie sa traiasca cum a trait Hristos. Si tot el mai spunea ca dragostea sta in trairea dupa poruncile Lui. Asa ceva te va duce la suferinta in lumea asta. Asa ceva, trait dupa cum a invatat Mantuitorul, te va duce la suferinta in lumea asta. Exista si o bucurie in suferinta, suferinta transfigureaza, curata mizeria. Dar si doare, foarte tare, poate durea cumplit.Iar suferinta aceasta sfanta, pentru adevaratii urmasi ai lui Hristos, este, dupa cum spunea cineva, un semn ca Dumnezeu este Tatal lor. Toata viata lui Hristos sa o dam...stiti ce se spune in Isaia: ,,Domnul a gasit cu calea sa-L zdrobeasca prin suferinta". Cum este sa te zdrobeasca Dumnezeu Atotputernic prin suferinta? Adica spui ca-i dai viata ta Celui care a fost zdrobit de Dumnezeu pentru tine...toata viata ta. Daca chiar crezi in Dumnezeu poti sa-i spui asta fara sa o faci?

Undeva in Biblie aparem noi toti. Nu metaforic. Apostolul Ioan ne-a vazut. A vazut in timp, in viitor, in Ziua Judecatii, ne-a vazut pe toti acolo. Noi nu stim cum vom fi dar el ne-a vazut acolo. In capitolul 20 din Apocalipsa cerul si pamantul fug din fata Judecatorului. Adica cerul si pamantul cumva dispar din scena. Vi-se par eterne cum le vedem acum? Nu sunt. Si apoi aparem noi ,,am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie". Noi toti, in picioare, in fata Lui. Toata viata lui Hristos sa o dam. Cel zdrobit prin suferinta, inviat si care va judeca lumea. Inviat de Dumnezeu tocmai ca o dovada ca EL va fi cel care va judeca lumea. ,,EL era strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre". Acum fata in fata cu noi: Mi-ai dat toata viata ta? Nu exista intrebare si raspuns mai importante de atat.