Iuliu, eu nu cred deloc in Pamantul vechi de mai putin de zece mii de ani, doar fiindca asa se deduce din Scriptura si asa scrie in aiureala aia apocrifa numita hronograf, carte adorata de monahii-cu-internet si tot feluil de nostalgici ai unui trecut in mare parte presupus doar.
Ideea e ca Scriptura si Biserica sunt infailibile dogmatic si moral. In stiinta si istorie datele orientative din scrierile religioase, care date sunt deseori imprecise si puse doar cu scop apologetic, nu au ce cauta.
Daca Biserica ia,in pleroma ei cea mai larga, decizii solemne in materie de liturgica,sinaxar,post si altele de felul, ma supun, ca fiu al comunitatii ecleziale. Daca insa imi spune ca suntem in anul, sa zicem,7800 de la crearea intregului Univers, nu pot decat sa rad.
Si,sincer sa fiu si sa imi pun explicitat subiectivismul pe tava, eu nu inghit teorii gen Pamantul Tanar/Centrul Fizic al Universului, si fiindca imi evoca un misticism gaunos, mirosind a tamaie. Prefer sa il cred pe emirul Ulugbek, si sa il parafrazez, zicand ca deopotriva religii, imperii si teorii vin si pleaca.