[cristiboss56]

Care respectăm porunca: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”? După Dumnezeu sunt tatăl şi mama; părinţii sunt ca nişte dumnezei pe pământ. Eşti dator să-i respecţi. Există acum respect pentru părinţi? De unde respect? A venit unul la mitropolie cu capul spart şi se ruşina să spună cine i l-a spart. „Fiul meu”, a spus în cele din urmă printre lacrimi. Fiul să-şi lovească tatăl? În anii de demult copiii stăteau smirnă înaintea părinţilor. Acum… Blestemate sunt mâinile copiilor care-şi lovesc mama sau tatăl. E unul din cele mai mari păcate.
În sfârşit, Hristos, după ce a amintit poruncile: „Să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta”, apoi ce-a spus? „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Iubirea, o, unde e iubirea, unde o vom găsi? Există iubirea? Să iubeşti ce? Mai presus de toate, pe Dumnezeu! Şi apoi pe toate cele frumoase pe care le-a făcut Dumnezeu: florile, păsările, copacii, râurile, lacurile, stelele, soarele. Să-l iubeşti pe tatăl care te-a crescut,pe mama care te-a alăptat, pe învăţătorul care te-a educat, pe conducători şi pe stăpânitori. Să-l iubeşti pe preotul care te binecuvântează. Să-l iubeşti chiar şi pe duşmanul tău; atunci eşti creştin. Altfel nu vei fi creştin adevărat.
Acestea ni le spune Hristos, fraţii mei. Sunt grele? Lucruri uşoare sunt. Dacă lumea le-ar fi împlinit, nu ar mai fi fost nici un război, închisorile ar fi fost goale. Flămânzi, goi, bolnavi n-ar fi existat. Lumea ar fi trăit fericită. A spus-o Cosma Etolianul: „Dacă toţi am împlini Evanghelia – nu e minciună! –, pământul ar deveni un Rai”.