Īn prealabil postat de Mihnea Dragomir
Scopul unui sinod este dezbaterea. Cu precadere cand o fractiune merge intr-o directie, iar alta fractiune in alta. Asa a fost la Ierusalim, cand unii apostoli sustineau ca "grecii" (non-evreii) care cer Botezul ar trebui mai intai sa devina evrei, in timp ce altii sustineau ca ar trebui botezati direct. Asa a fost la Niceea, cand unii apostoli spuneau ca Isus este dumnezeu, dar nu chiar Dumnezeu. Asa e si acum, cand unii apostoli spun ca homosexualitatea este pacat dupa fire si nu pacat contra firii, ori ca cei care traiesc in preacurvie ar trebui impartasiti, caz in care se pune intrebarea simpla de ce nu ar putea fi recasatoriti.
Dar, intotdeauna, Biserica a stiut sa dea raspunsurile adecvate, pastrand puritatea invataturii lui Cristos. Chiar si cand pretul platit a fost teribil de mare, cum ar fi pierderea Angliei si sangele a noi martiri, care au declarat, pana la moarte, ca Regele nu se poate recasatori, pentru bunul motiv ca are deja o sotie. Chiar si cand unele concilii, numite "talharesti" au dat raspunsuri aiurea la probleme. Ba chiar concilii incepute ca ecumenice. Biserica, prin vocea Romei, a stiut sa reaseze ordinea ce parea tulburata pe fagasul normal. De ce am crede ca acuma ar fi altfel ? De ce am crede ca Spiritus Sanctus ar fi obosit, dupa doua mii de ani, sa indrume Biserica ? Asta ar insemna sa nu avem incredere in Acela care a spus "iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor".
Si ce inseamna "sa te supui" din intrebarea ta ? Avem catehismul, avem Sacramentele, avem Biblia, avem Rozariul, avem pe Sfintii Parinti. Pe acestea nimeni nu ni le poate lua. Chiar daca un cardinal Marx (nu e inventie, asa il cheama pe un lup imbracat in haine purpurii de print al Bisericii) ne-ar spune ca recasatoritii, ba chiar si homosexualii ar trebui impartasiti, desigur, din iubire (amintindu-ne ca Isus a fost tradat cu un sarut de catre predecesorul lui Marx), avem, inca o data: catehismul, Sacramentele, Biblia, Rozariul, Sfintii Parinti. Acestea sunt armele noastre.
Iar credinta noastra (a catolicilor) nu este aceea ca Biserica are doi capi vizibili: Papa si Sinodul. Ci unul singur: pe Papa. Deocamdata, capul familiei mele se numeste Francisc si nu Marx. Sunt semne ca Sinodul, care se va incheia azi, nu va da curs liber nazdravaniilor propuse de marxisti. Chiar si daca se va intampla asta, nicio hotarare a unui sinod nu e valabila daca nu ratificata, cel putin tacit, de capul Bisericii.
Dar cineva ar putea intreba, dand curs putinatatii increderii (sau credintei): daca la Sinod va castiga motiunea lupilor in blana de oaie si daca Papa, de la catedra lui Petru, va ratifica marxismul ca doctrina a Bisericii ? Eu raspund ca ar fi un lucru nemaiauzit si care ar pleda in favoarea faptului ca Ziua Domnului, Ziua Maniei se apropie.
Eu nu am nimic impotriva unor nazdravanii papale. Daca Papa saruta Coranul, acest lucru nu ma tulbura. Daca, insa, imi cere mie sa sarut Coranul, declarand, prin enciclica, obligativitatea acestui gest, abia atunci am avea o problema de supunere. Ar fi o falsa dilema, alternativa fiind unica: trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni, iar un astfel de om nu poate fi capul familiei mele.
|