Stimați tovarăși, vă somez urgent
Să izbăvim norodul de urgie
Zidind bostani în flăcări, de ciment
Pe deal, unde avem Patriarhie.
Să facem, camarazi, și cruci de scotch
Să le lipim pe garduri, emblematic
Să nu mai spună blestemații popi
Că nu avem evlavie, la dracu!
Cînd vezi cum lumea se îneacă-n ură
O singură scăpare mai persistă:
Să-L invităm pe Dumnezeu la casa de cultură
Să-i spunem mai apoi că nu există.
Parintele Savatie.
|