"Am venit fără bărbi, fără carne pe noi, fără dinţi,
cu ochii ascunşi în orbite, dar care străluceau încă.

Am venit fără chip de clerici. Aşa cum eram, am mers smeriţi la superiorii noştri, fiindcă ei poartă harul harurilor, să ne blagoslovească pentru treabă la sfântul altar.
Ei nu erau lepădaţi de Hristos pe nicio cât de mică fibră dogmatică.
Nu ne-am permis să-i judecăm, că de ce trăiesc şi că au fost cum au fost, liberi.

*
Se vorbeşte cu împătimire. Noi nu suntem o instituţie limitată de activitate. Noi suntem Biserica.
Noi şi toţi aceştia, toţi care vorbesc, suntem Biserica şi se vede că îi interesează prea puţin unitatea acestei mari instituţii sacre şi ei spun, pentru că sunt liberi acum: "Unde a fost Biserica?"

*
Întreb ca un duhovnic: Aceştia care spun acum "Unde a fost Biserica?", sunt oare spovediţi şi împărtăşiţi?
Pentru că acolo sunt creştinii, acolo în biserici, la Sfintele Taine.

*
Apoi să înţeleagă că ei fac parte din Biserică şi că neliniştea lor poate să aducă destrămare şi răsturnare de valori.

*
Nu proces de înnoire în scaune, ci proces de conştiinciozitate pentru fiecare din noi...

*
Nu vă atingeţi de fiinţa Bisericii!..(...) încleştarea cu puterile întunericului nu ne dă voie să fim slobozi şi lipsiţi de condescendenţă.

*
Nu este nimeni neprihănit. Şi nu vom fi noi aceia care vom (răs)plăti. Numai Acela Care a împărţit talanţii, El va cere fiecăruia să dea socoteală, la vreme.

(pag. 8-9 - Octavian Anastasescu, "Lângă Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor" - Prefaţă, cuvânt al Părintelui Arsenie Papacioc)