Citat:
|
În prealabil postat de oni91
BogdanF, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai scris, totusi nu pot sa inteleg o pedeapsa VESNICA pentru o viata LIMITATA de pacat...cat de pacatos poate fi un om ca sa merite chinul sau singuratatea sau mustrarea LA INFINIT?
|
Oni, cred ca nu trebuie sa intelegem eternitatea ca pe o insiruire nesfirsita de minute si secunde, asemenea minutelor si secundelor pe care le traim in trup. Timpul, aceasta a patra dimensiune, nu a existat din totdeauna, ci a fost creat de Dumnezeu, din nimic, la fel cum a fost creat si spatiul. Dumnezeu este singurul care este etern, care a existat din totdeauna. Este interesant ca si stiinta moderna atee a ajuns la concluzii similare, sustinand ca timpul a inceput sa existe impreuna cu spatiul in momentul Big-Bang-ului.
Acest timp se va sfirsi cel mai probabil in Ziua Judecatii, si toti oamenii vor intra in vesnicie. Intr-un fel sau altul insa, cu totii intram in vesnicie chiar din momentul mortii. Eternitatea petrecuta in iad sau in rai nu este o serie infinita de minute cum sunt minutele pe care le traim acum. Este o cu totul si cu totul alta dimensiune.
Trebuie sa intelegem si ca starea noastra de dincolo va fi destul de diferita de starea noastra de acum. Acum putem face bine si rau, ne putem razgindi, ne putem face
din rai buni sau din buni rai. Dupa clipa mortii insa, raminem cumva "inghetati" in starea in care ne-a prins moartea, pentru eternitate. Nu ne vom mai putea intoarce de
la rau la bine, sau de la bine la rau. Realizez ca nu am cum sa explic bine ceva ce nici eu nu inteleg prea bine, insa asta este invatatura Bisericii.
Dupa moarte vom fi ca ingerii. Ingerii (si cei buni si cei rai) au avut si ei portia lor de "timp" in care sa aleaga intre a-L iubi pe Dumnezeu sau nu. Acum nici ei nu se mai pot razgindi. Nu ca nu le-ar da Dumnezeu voie sa se razgindeasca, ci ca starea lor spirituala nu le mai permite. Nu vor sa se razgindeasca, si nu isi vor schimba vointa in veci. Si noi, dupa ce vom muri, vom ajunge ca ei.
Si 3 mici istorioare despre ingerii cazuti:
1. Se spune ca in iad e plin de diavoli care zic in continuu lui Dumnezeu: "Nu vom sluji Tie".
2. Pr. Efrem de la Filoteu, povestea ca in tinerete cunoscuse un posedat. In momentele de luciditate, calugarii il invatau sa se roage. La un moment dat, in simplitatea lui i-a intrebat pe calugari daca nu ar trebui sa se roage si pentru demonul care pusese stapanire pe el. In momentul ala demonul a rabufnit violent, urland ca nu vrea mila nimanui si ca nu vrea sa se pocaiasca.
3. La Sf. Antonie au venit 2 diavoli, sub forma de om, si l-au intrebat daca Dumnezeu i-ar primi pe ei daca s-ar pocai. Antonie a intrebat pe Dumnezeu, si ingerul Domnului i-a spus ca diavolii nu se vor pocai in veci. Insa, ia zis sa le spuna ca daca vor zice dimp de 3 ani "Doamne miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche" si inca alte 2 rugaciuni scurte, Dumnezeu ii va primi inapoi in locul in care erau la inceput. Antonie le-a spus demonilor asta, iar ei au raspuns ca de fapt nici prin gind nu le trece sa se pocaiasca.
Sper ca asta sa ajute la a intelege mai bine ce este iadul si de ce este etern.
Bogdan.