Mă număr printre puşcăriaşi. Mereu m-am simţit aşa, nu ştiu dacă totdeauna pe bună dreptate...
Sunt puşcăriaşi şi puşcăriaşi, fraţilor!....
Unii fac puşcăria luminii, alţii temniţa întunericului - fie şi vremelnic.
Eu sunt pe viaţă puşcăriaş, în tot chipul. Dacă e să mă spovedesc mai curat, apăi cu asta aş începe şi cu asta aş termina.

Viaţa de puşcărie nu-i a mai confortabilă dintre toate. V-o poate confirma tot omul liber...:)
Dar eu aşa m-am născut, cu păcatele, şi tot aşa am vieţuit până azi. Şi-oi tot vieţui, slavă Domnului!
Şi poate tocmai de aceea, de-a lungul vieţii, ori de-a latul/adâncul/înaltul
m-am înţeles mereu cu pârnăiaşii. Ăia urâţii, jegoşii, înfricoşaţii!.... Urduroşii dracului, tare m-am frăţit cu ei, mereu, spre groaza mamei mele mai întâi...
Acu vreo doi ani îmi zise unul proaspăt liberat: "Bă, tu eşti ca mine!" Fericit de descoperire, m-a pupat bălos.
M-a scârbit.
Atunci pupatul lui puturos, acum pârnaia mea cu mult mai îngreţoşată.

Sunt puşcării şi puşcării...
Pârnăiaşi şi pârnăiaşi...
Unul dintre ei, drag mie, un fost întemniţat pe care l-am înţeles niţel mai bine ca pe alţii. Dumnezeu ştie de ce îl pricep eu mai bine pe omul ăsta!
Uitaţi ce zice el:
"Sunt unii, observ acum, câştigători datorită agitării lor şi discursurilor pe care ţin neapărat să le aibă în faţa unui public cât mai larg şi să-şi câştige crezământ în cele ce spun.
Însă eu văd în ei pe omul parşiv, omul care ştie să lucreze în stil sovietic, pe dedesubt.
Îţi dă impresia că este cu totul altcineva decât ceea ce este şi cine este."

Vedeţi cum zice pârnăiaşul? Pupa-i-aş moaştele! Îl cheamă Octavian Anastasescu, pomeniţi-l pe creştin!
Fraţilor, voi scrie cât îmi va fi îngăduit, despre puşcăriaşi.
Azi aleg pe unul dintre ei.
Scriu, sau mai bine spus transcriu, neputincios şi multîndatorat, ceea ce el a lăsat scris pentru noi.
Domnul să îl ţină printre luminători!