Gasesti pe Internet descrieri ale rânduieilor vietii monahale ortodoxe.
Daca sunt prea multe detalii, iata o descriere succinta:
Manastirea ortodoxa este un organism supus conducerii mitropoliei de care apartine. La începutul monahismului crestin, în secolele 4-5, exista o libertate totala, apoi au aparut reglementarile ceea ce a slabit entuziasmul pentru monahism.
În secolul 4 Sf. Pahomie si Sf. Vasile au alcatuit rânduielile vietii monahale de obste (adica rânduiala manastirilor de obste, fiindca exista si manastiri idioritmice, adica de calugari individuali). Acestea cuprindeau principiile de baza ale vietii de obste.
În secolul 5 Sf. Sava a alcatuit Tipiconul, care pâna azi constituie rânduiala detaliata a tuturor activitatilor din cadrul manastirii, în special a slujbelor bisericesti.
Viata unui calugar/calugarite urmeaza un numar de reguli obligatorii, comune în toate manastirile, la care se adauga reguli stabilite de conducerea manastirii.
Regulile comune tuturor manastirilor sunt:
-cele trei voturi sau juraminte date la calugarire: castitatea, saracia si ascultarea
-regulile privind participarea la slujbe si la munca, la modul de folosire a bunurilor manastirii
Calugarirea sau tunderea în monahism are loc dupa o perioada de proba care de obicei dureaza 2-4 ani. În aceasta perioada aspirantul la calugarie este denumit frate, nu are o îmbracaminte speciala (de obicei se poarta un halat închis la culoare) dar trebuie sa respecte regulile ca si calugarii. Exista un stadiu intermediar între frate si calugar, rasoforul, care ca si calugarul primeste harul respectiv în cadrul unei ierurgii. Rasoforul are dreptul sa poarte rasa si are mai multe obligatii decât un frate.
Tunderea în monahism este o slujba frumoasa, momentul principal fiind juramântul facut în fata altarului, culcat pe pamânt cu fata în jos, îmbracat în alb (fiindca se considera al doilea botez). Cel care se calugareste jura lui Hristos ca va respecta cele trei voturi.
Exista înca un stadiu, cel al tunderii în schimnicie, care este considerata al treilea botez si seamana cu calugarirea sub aspectul slujbei.
Un calugar poate ramâne pâna la moarte simplu calugar, ceea ce se întâmpla cu cei mai multi, sau poate fi investit cu harul diaconiei, preotiei sau episcopatului, fara a urma studii teologice, asa cum este necesar pentru diaconii si preotii mireni. Preotii calugari au mai multe ranguri: ieromonahi (preoti calugari simpli), protosinghel, arhimandrit.
|