Fenomenul muzicii rock nu se reduce la concertul cutare sau lansarea cutare sau la întâmplarea tragică din clubul Colectiv.
Iar afirmaţia categorică, răspândită în anumite cercuri creştine, că muzica rock e satanistă etc. etc. este una cel puţin arbitrară - ca să nu mă apuc să înşir alte epitete.
Ca şi în alte genuri de muzică ori de manifestări umane în general, şi în rock sunt capodopere, producţii mediocre ori scursuri.
Universul rockului, care azi a ajuns la nuanţe şi complexităţi absolut remarcabile, în linia frumosului şi, zic eu, al geniului artistic indiscutabil, s-ar cuveni cercetat cu bunăcuviinţă şi, dacă nu cer prea mult, cu niscaiva competenţe în materie de muzică.
Dar unde lipseşte buna cuviinţă şi cunoştinţa, în general, merge aruncată şi eticheta pueril-agresivă cum că rockul e de la dracu. Mai degrabă acest gând e taman de la dracu! Sau din miezul de foc al eternei prostii omeneşti.

P.S. Nu mai puneţi în cârca rockului şi a rockerilor toate răutăţile lumii! Amintiţi-vă, printre altele, că Nero a pus în cârca creştinilor toată arderea Romei!