Au dreptate. Ce prostie, din care transpare frica, e asta cu "si eu ascult rock!"?! Suna a preambulul unui CeveDoi, varianta din BOR. Ceva gen "sa ne lamentam si apoi aggiornamantam din frica de mai rau". Nu s-a invatat nimic din esecurile generate de postconciliarismul fratilor apuseni?
Consecintele postconciliarismului acolo seamana izbitor cu un bloc de multe etaje, lovit de cutremur, in care palierele se prabusesc succesiv. Doar pontificatul Papei Emeritus a mai incetinit procesul, insa altfel... Vrem sa ajungem acolo? Jazz, rock si clovni in biserica? Eventual she-priests si transi...

Pe de alta parte, Ovidiu, ma mir de tine. Pari a crede ca Biserica trebuie sa tina seama de...ce vor dusmanii ei, si in cel mai bun caz, de ce vrea o populatie in mare parte cu atitudini de sictir si jemanfisism la adresa a ce se cheama credinta. Da, cluburile de acest fel sunt o cale catre moarte (si NU ma refer doar la cea fizica). Patriarhul a spus foarte corect.
IPS poate face greseli, ca om si/sau ierarh, poate si, fereasca Dumnezeu, grave. Dar acum nu e cazul. Si inca ceva: se presupune ca "noi" si IPS suntem tot "de-ai nostri". Trebuie sa ii fim alaturi. Chiar si maimutele cripto-schismatice de la Petru Voda, care contemplau intr-o vreme cu incionstienta perspectiva nepomenirii prorpiului ierah la liturghie, exact ca si anume scandalagii athoniti. In acest moment, a fi alaturi de Patriarh este un act de credinta poate mai important decat pare. Pot simti asta.