Dragostea nu se laudă, deci nu se depărtează de persoanele iubite, nici prin invidie și nici prin laudă. Nu se distanțează nici prin trufie, care, la fel, este o evidențiere a depărtării, a izolării de ceilalți oameni. Cel ce se laudă se distanțează de ceilalți oameni, așa cum se depărta de oameni fariseul din pilda evanghelică, zicând: „Doamne, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni!”. Se credea într-o situație privilegiată, specială, căci continua arătând cum sunt ceilalți oameni: „hrăpitori, nedrepți, necredincioși în căsătorie”, și-I mulțumea Domnului pentru faptul că nu era ca vameșul de față, cel care, căindu-se, nu lua seama la cei din jurul său, ci se bătea cu pumnul în piept și-și cerea iertare pentru păcatele lui. Fariseul îl disprețuia pe acest vameș, iar aceasta se întâmpla pentru că fariseul se lăuda și se trufea. Or, dragostea „nu se laudă, nu se trufește”.
(Arhimandrit Teofil Părăian )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|