Într-adevăr.
Tocmai despre asta e vorba în mai toate activităţile care se desfăşoară în România noastră, indiferent că e vorba de instituţiile statului sau de domeniul privat.
Neglijenţa, corupţia, lipsa de pregătire umană, egoismul, împătimirile de tot soiul, caracteropatiile etc. etc.
În orice caz, doar cu măsuri politice şi administrative nu putem ieşi din starea în care ne aflăm ca ţară, ca popor. Nu economia politică e soluţia pentru un popor mutilat sufleteşte!
Îmi pare tot mai evident că românii nu vor cu nici un chip să se privească pe ei înşişi altfel decât cu îngâmfare tâmpă şi cu aerul că sunt nedreptăţiţi... Căutăm revoluţii exterioare şi rezolvări facile în planul tuturor deşertăciunilor lumeşti şi nimic nu ne poate convinge să cerem ajutor pentru o revoluţie interioară,sufletească mai întâi, singura care ne-ar deschide ochii şi puterile spre o altfel de viaţă personală şi colectivă.
Îmi pare rău să spun dar eu cred că noi românii nu (mai) suntem copiii Iubirii, Adevărului şi Luminii. Aşa cum se dezvăluie lucrurile suntem fiii întunericului şi ai urii. Şi trăim în şi din minciună - chit că ea are, precum se vede şi azi, picioarele mereu scurte. Dar nu voim să învăţăm să trăim fără ea.