[cristiboss56]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Oamenii care au înţeles câte ceva pe lumea asta, dincolo de nimicurile zilei, au darul de a lămuri prin vorbele şi faptele lor mulţime de lucruri în care alţii s-au împotmolit, mereu.
Se întâmplă să dai peste vreun cuvânt de-al unui astfel de om şi dintr-odată, ceea ce îţi stătea, parcă, pe limbă dar nu prindea deloc formulare, se găseşte exprimat limpede, succint, înaintea ochilor tăi. E ca un popas de care ai parte, în sfârşit şi oarecum surprinzător, după o lungă şi anevoioasă căutare. Te odihneşte vorba aceluia, te bucură, te izbăveşte, cumva. Uneori te dezleagă de multe...

*
Dar nu se pot bucura de darul oferit de astfel de oameni decât cei care au nevoie de el. Numai călătorul însetat se bucură, într-adevăr, de răcoarea şi dulceaţa izvorului. Doar cel care a trudit, înfometat, e fericit fie şi de un codru de pâine.
Altora, însă, aceste cuvinte le par goale şi ei răspund cu nepăsare. Sau nu răspund în nici un chip.
Nu au vreme, nu au dispoziţie, sunt mânaţi sub alte zodii - mai norocoase, poate...:)

*
Mai spune, aşadar, Valeriu:
"Alta este viaţa decât cea pe care şi-o închipuie omul. Altul este omul însuşi decât ceea ce se închipuie el a fi. Altul este adevărul decât cel pe care şi-l imaginează mintea omenească.
Adevărul este Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.
Căutaţi să vă apropiaţi sincer de Hristos şi lăsaţi lumea cu păcatele ei în pace."
Dar vor fi mereu unii care vor vor spune "ba nu". Şi "ăsta minte" sau "vorbe!".
Nu de mult, la o vorbă asemănătoare a unui alt sfânt (anume Stareţul Tadei) o cuconiţă care se crede savantă în cele teologice şi capabilă de argumentaţii înalte, analiza întreaga viaţă şi operă a Bătrânului şi, pe doar una-două pagini, înţeleapta posibil născătoare de prunci, conchidea despre Tadei: "un înşelat". Se întâmpla chiar aici pe forum.
Ca urmare, şi despre Valeriu şi despre alţi sfinţi şi mucenici se va găsi mereu careva dornic şi capabil să răstălmăcească vorbele, faptele, viaţa lor şi să îi vadă răsturnat cu totul. Şi încă, aceşti oameni se prezintă ca oameni ai Bisericii, vajnici români, apărători de neam şi ţară, purtători ai făcliei credinţei strămoşeşti etc. Cât îi va fi iubit unul ca Valeriu pe aceştia! Cu câtă neînţeleasă, cutremurătoare dragoste jertfelnică aşa cum numai sfinţii ştiu şi pot să o facă.

*
"Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului; acum îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota."
Mă regăsesc ca răstignitor în acest pasaj. Dumnezeu să mă ierte şi să ne miluiască pe toţi!

Excelentă selecție si de mare folos.
Mulțumiri!