Ziua monahului
"In Cateheza 26, Sfantul Simeon Noul Teolog (+ 1022) schitea¬za o zi tipica a monahilor din manastirea sa, manastirea Sfantul Mamas din Constantinopol, al carei egumen era. Desi scria acum o mie de ani, descrierea sa e in esenta identica cu ziua tipica a unei chinovii athonite.
Monahul "trebuie sa se scoale la miezul noptii inainte de slujba de noapte si sa rosteasca rugaciunea randuita". Miezul noptii in¬seamna aici chiar miezul noptii sau, daca pravila sau canonul de rugaciune al monahului e lung, ceva mai inainte. Randuiala pravilei de rugaciune este data monahului de catre parintele sau duhovnicesc, de obicei egumenul. Aceasta poate dura o ora, patru ore sau mai mult. Pravila actuala, valabila probabil si pentru Sfantul Simeon (desi el nu precizeaza nicaieri acest lucru), e facuta in mod normal din rugaciunea lui Iisus ("Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!") intrerupta de inchinaciuni sau metanii si de citiri din psalmi, scripturi sau scrierile patristice.
"Facand asa, trebuie sa se ridice impreuna cu toti si sa mearga la slujba laudei si sa ia parte cu luare-aminte si trezvie la intreaga slujba." "Slujba laudei" include astazi "miezonoptica" si utrenia. Intr-o manastire tipic athonita acestea dureaza intre doua si trei ore, incepand in jurul orei unu sau doi noaptea si incheindu-se in jurul orei patru sau cinci in zori. A sta treaz si cu "luare-aminte si trezvie", cum cere aici sfantul, necesita un efort considerabil. In unele manastiri exista, sau obisnuia sa existe, un monah special randuit sa umble in jurul stranelor fratilor trezindu-i pe cei ce atipeau. Autorul acestor randuri isi aminteste de egumenul manastiri Simonos Petras facand el insusi periodic turul stranelor ca sa vada daca toti copiii sai erau prezenti si atenti, si isi aminteste ca uneori era el insusi trezit din motaiala. "Odata slujba de dimineata incheiata, nu incepe sa vorbesti cu nimeni... " ca sa nu te imprastii cu mintea... ci mai degraba roaga-te in singu¬ratatea chiliei, si, dupa ce ti-ai rostit rugaciunea cuvenita cu lacrimi si strapungere, incepe-ti munca si mergi indata sa o savarsesti."
Manastirea Sfantului Simeon avea o pauza intre utrenie si Li¬turghia zilnica. Acest lucru e normal in multe manastiri athonite, ca, de exemplu, Dionisiu, dar in altele, ca de pilda Simonos Petras, Liturghia urmeaza indata dupa incheierea utreniei si ceasul intai. Pauza din manastirile Sfantului Simeon dura evident cateva ceasuri, astfel ca putem presupune ca aici Liturghia incepea in jurul orei noua si dura, ca si astazi, o ora sau ceva mai mult. Cititorul nu trebuie sa uite faptul ca abtinerea de la mancare si bautura continua chiar si dupa ce a inceput munca. Apoi, la Liturghie: "Stai cu frica ca si cum L-ai vedea pe Fiul lui Dumnezeu jertfindu-Se pentru tine; si daca esti vrednic si ai primit dezlegarea necesara, apropie-te cu frica si bucurie si impartaseste-te de binecuvantarile negraite".
Sfantul Simeon pare sa presupuna o anumita frecventa in pri¬mirea Euharistiei. Pana nu de mult nu acesta era cazul la Muntele Athos. Mai degraba, majoritatea monahilor se apropiau de potir o data pe luna, si atunci numai dupa trei zile de post. Una din trasa¬turile cele mai evidente ale innoirii actuale e luarea in serios a propovaduirii "desei impartasanii" de catre Sfantul Nicodim Aghioritul, astfel ca "leacul nemuririi dobandeste o centralitate pe care n-a mai avut-o de multe generatii". Dupa Liturghie: "Mergi la masa impreuna cu toata lumea si nu te separa de fratii tai... Stai in reculegere totala si liniste fara a vorbi cu cineva, si baga de seama la ce se citeste ca sa-ti hranesti si sufletul, nu numai trupul".
Din pricina pauzei dintre utrenie si Liturghie, in comunitatea Sfantului Simeon masa urma numaidecat Liturghiei. La Athos insa masa principala vine abia la cateva ore dupa Liturghie. in ambele cazuri insa, ea se ia in jurul orei zece sau unsprezece. Ea este in acelasi timp pranz si intrerupere a postului care, daca monahul are un lung canon de rugaciune, poate dura peste douasprezece ore. Mesele sunt luate in liniste, fara conversatii, unul dintre frati fiind randuit sa citeasca cu glas tare din vietile sau predicile sfintilor. "Dupa ce te-ai ridicat de la masa... alearga in chilia ta in tacere, inchide-ti usa si pune mana pe carte. Dupa ce ai citit putina vreme... aseaza-te pe rogojina si atipeste putin... apoi reia-ti lucrul [manual] si continua-l pana ce toaca da semnul pentru slujba de seara [vecernie]."
Ieromonah Alexander Simonopetritul
|