Pana nu demult, si eu eram convinsa ca o relatie cu un ateu ar fi imposibila pentru mine. Pe durata facultatii am avut foarte multe incercari de a-mi cauta persoana potrivita printre asa-zisii "credinciosi". Bineinteles, nu contest valoarea fiecarui om in parte sau puterea credintei sale. Mai pe scurt, daca nu m=am putut indragosti pur si simplu de un "credincios", din diverse motive, de ceva timp aunt alaturi de un om fata de care pentru prima data am simtit ca iubesc, ca este EL.Adica imi ofera absolut tot ce asteptam sa primesc sau sa gasec la perechea mea. Dupa cum spuneam la inceput, singurul lucru care ma framanta este ca el este ateu. bineinteles nu s-a pus niciodata problema sa incerce sa se amestece in viata mea, adik sa ma determine sa ma indepartez de viata crestina. Am libertate totala.Iar un alt lucru care m-a apropiat foarte mult de el, este ca nu au existat nici un fel de presiuni privind partea sexuala, ca sa spun asa.Adica am incercat sa fac ca relatia noastra sa nu alunece in directia aceasta si nu au existat opuneri. Nu va scriu pentru a cere un sfat, ci doar a prezenta o situatie posibila, aparent im-posibila. eu am 24 ani, el 27, si sper ca povestea noastra de dragoste sa ajunga si la altar.A fost de la inceput o relatie atipica din toate punctele de vedere, dar faptul ca ea a rezistat se datoreaza potrivirii extraordinare dintre noi, ca oameni. Mult succes si voua!
|