Romanul "Ion" nu a fost scris de marele romancier ca să găsească tovarăşii şi tovarăşele argumente în sprijinul colectivizării. Rebreanu nu viza/nu sugera/avansa/preconiza colectivizarea ci, ca un bun cunoscător de oameni şi de Dumnezeu, propunea un text din care să mai luăm niţel avânt la meditaţia asupra patimilor şi a zvârcolirilor istoriei păcatelor omeneşti.
Făcurăţi din Rebreanu un activist de partid, tovarăşi? De ce nu şi din Dostoievski? Şi, în definitiv, de ce nu şi din Hristos?

*
Scrieţi cu o siguranţă suspectă câteva platitudini despre căsnicie. Mă iertaţi că vă întreb, ca şi pe colega mai înainte: în ce temeiuri? Pe ce baze? Câtă căsnicie, de pildă, aveţi la activ tovarăşe Florin?

Imaginea pueril-idilică asupra căsniciei pe care o condimentaţi şi cu ceapa putredă a ideologiei comuniste nu are nimic în comun cu viaţa din Taina Nunţii. Cum nu realizaţi asta, e doar taina (ori ciorba) dvs.....

P.S. Vă rog frumos, dacă se poate nu mai scrieţi enormităţi ca aceasta: "...pe langa rolul de mantuire si nastere/cresterea copiilor, o casnicie are si rolul ca atat sotul cat si sotia sa fie fericiti..." Îl mâhniţi şi pe Dumezeu şi pe unii dintre semenii dvs. dacă mai debitaţi bazaconii din astea. Fiţi bun şi dedaţi-vă la cugetare şi, dacă nu cer prea mult, la viaţă - viaţă de credinţă.