Citat:
dar vezi tu, budhistul oricat ar "patrunde" sensul la cuvintele astea, nu ajunge la Hristos.
Pentru ca n-au idee cine este sau viziune "spirituala" asupra lumii.
Nu s-a mantuit nici un budhist inainte de venirea lui Hristos, oricate procese mentale devoltau si fapte bune isi inchipuiau ca faceau.
Chiar si acum e un mare semn de intrebare daca se mantuieste vreo unul.
De altfel ei nici nu cred in mantuire sau Paradis sau restaurarea Creatiei, ci intr-o "dizolvare" spirituala, un fel de sinucidere in "absolut".
Pentru ei, omul cu personalitatea, particularitatile lui, felul de a gandi, simti, etc. sunt "reziduri mentale" care trebuiesc indepartate pentru a ajunge la o natura absoluta si cvasi-identica cu Dumnezeu care cred in panteismul lor, ca ar exista in om.
Ori, nu exisa asa ceva, Dumnezeu e Dumnezeu si creatura ramane creatura, se poate perfectiona, se poate sfinti, dar in natura ei ultima ramane creatura.
|
Budismul cred ca este singura religie care explica cum fiintele ascensioneaza in raiuri si cum cad de acolo in stari existentiale mai grosiere sau intunecate.
Nu este adevarat ca in budism nu se crede in paradis.
Paradisurile budiste sunt stari existentiale, desi extatice, supuse cauzalitatii.
Acestea sunt explicate functie de nivelul de purificare al inimii.
Sunt impartite in trei categorii. Paradisurile in care locuitorii acestora inca sunt patimasi (kama loka), paradisurile celor nepatimasi (rupa loka) si paradisurile in care locuitorii acestora nu au nicio forma (arupa loka).