Avortul il consider egal cu crima (din momentul in care apare fatul, putem vorbi de o noua viata, un nou suflet si o noua fiinta, care are dreptul sa se nasca), si de aceea ar trebui interzis prin lege (inca o data- si in aceasta privinta- Polonia poate fi un bun exemplul de urmat, din punct de vedere social si economic).
Asadar decretul din 1966 de interzicere a avorturilor a fost o masura binevenita, umana si crestineasca.
Insa din pacate ce s-a gresit atunci a fost lipsa unei educatii sexuale adecvate si lipsa mijloacelor contraceptive , începând de la banalul prezervativ.
Concomitent cu interzicerea avorturilor, trebuia atunci - si ar fi nevoie si astazi- ar fi trebuit si ar trebui si o educatie sexuala, pentru a-i constientiza pe tineri asupra implicatiilor si consecintelor relatiilor intime intamplatoare, asupra riscurilor privind bolile cu transmitere sexuala, asupra consecintelor unei sarcini, etc.
Mai ales in mediul rural, unde educatia sexuala este sublima, dar lipseste cu desavarsire, Romania avand astazi unul din cele mai mari procente din UE ,de femei minore ramase insarcinate.
Dar daca totusi o femeie ramane insarcinata, si nu are mijloace pentru a putea asigura cresterea si educarea viitorului copil, sub nici o forma nu trebuie facut avort, ci acel copil, dupa nastere, dat spre adoptie sau in grija statului.
Pentru copii care se nasc cu malformatii genetice sau sindromuri grave, trebuie facut tot ceea ce este omeneste fizic posibil pentru insanatosirea lor.
|