Poate am omis să vă spun câteva date din teren. Le cunosc bine, că doar lucrai cu tinerii atât amar de ani.
Doar câteva mici exemple:
1) elevă de liceu care afirmă (şi nimeni din clasa respectivă nu o contrazice) că bărbatul este ... superior femeii d.p.d.v. sexual;
2) studentă la medicină (!!!) care crede că oamenii apar pe lume prin ...sărut (nu, nu e banc!);
3) elevi (mulţi) care cred că iubirea se exprimă doar prin şi doar atunci când faci sex;
4) tineri care au uitat să rostească (probabil şi să cugete) "a iubi" sau "a se iubi" şi rezumă totul la a face sex;
5) oameni (tot mai mulţi) care cred că relaţiile de intimitate se rezumă exclusiv la relaţiile sexuale.

Şi nenumărate alte exemple, ca să nu mai pomenesc de cunoştinţele cvasinule privind anatomia şi fiziologia aparatului sexual, igiena genitală etc.

*
Îmi pare şi mie că majoritatea oamenilor îşi fac o "cultură" sexuală în /prin anturaj şi din experienţe precoce, şi tocmai din acest motiv găsesc folositor ca adulţii să se arate mult mai responsabili pentru a-i ajuta pe copii şi pe tineri să înţeleagă cum stau lucrurile, să interpreteze anumite întâmplări cât mai just şi, de ce nu, să o facă în Duhul Bisericii. Ce poate fi mai bun de atât?
Tăcerea, oare?
Indiferenţa neglijentă şi iresponsabilă?
Expunerea nemediată la asaltul media?
Resemnarea, poate...?

*
Prefer să fiu ipocrit şi să predic ceea ce nu cred şi nu fac îndeajuns de curat - dar despre care ştiu că e adevărat şi folositor omului -, decât să tac în baza argumentului că, vai, aş fi ipocrit.
Un ipocrit care tace, în loc să formuleze ceea ce de fapt a trădat, e de două ori ipocrit.
Un creştin păcătos care nu mărturiseşte pe Hristos în baza argumentului că, vai, el creştinul e păcătos, cred că e de două ori păcătos.