Maine, Duminica 29 noiembrie, incepe, pentru majoritatea Bisericilor de rit latin, Adventul. Si, odata cu el, un nou an liturgic.
Adventul este un timp liturgic care inseamna, literal, "venire" si are o tripla semnificatie: 1) venirea lui Isus in inimile noastre (convertirea) 2) recapitulatia Nasterii Domnului si 3) asteptarea Celei de a Doua veniri a Domnului nostru (Parusia).
Adventul, ca timp al pregatirii pentru un mare eveniment, a fost mereu prezentat in cumpana cu Postul Pastelui. In comparatie cu Postul Pastelui, Adventul are un mai mic caracter penitential si un mai mare caracter de bucurie. Este normal acest lucru, fiindca la capatul primului stau patimile si moartea pe cruce, pe cand la capatul celui care incepe maine sta bucuria Nasterii. De aceea, in Advent au loc, din punct de vedere liturgic, "restrictii partiale" in comparatie cu Postul Pastelui. Astfel, preotii imbraca ornate violet (iar nu negre). Nu se renunta la imnul
Alleluia, precum in Postul Pastelui, orga poate canta, desi doar ca acompaniament si nu singura, iar nuntile sunt permise, cu conditia ca preotul / diaconul celebrant sa atraga atentia mirilor si nuntasilor asupra caracterului special al acestui timp al anului. Postul este recomandat, dar nu obligatoriu ca in Postul Pastelui.
Odinioara, Adventul dura sase saptamani, ca si Postul Pastelui si, dintre cele trei semnificatii mentionate, accentul era pus pe cea de a doua venire. Acest lucru era corelat cu faptul ca anul liturgic incepea si se sfarsea cu Pastele, corespunzand perceptiei mai larg raspandite in Antichitate, potrivit careia anul incepe cu primavara. Dealtfel, intrebarea "cand anume ar trebui sa inceapa un an ?" a fost mereu subiect de controversa si nu are solutie "obiectiva", fiind o aplicatie a intrebarii mai generale "unde anume incepe un cerc ?" Mai multe despre aceasta si, eventual, despre cum vedeau evreii problema, cu alta ocazie.
Deocamdata, sa retinem ca structurarea actuala a Adventului s-a cristalizat in secolele VIII-IX.
Dar, cand spunem "timpul Adventului este timp de pregatire", ce spunem, de fapt ? Am vazut pentru ce anume ne pregatim si tripla lui semnificatie. Ramane de vazut cum ne pregatim.
Mai intai, asa cum am aratat, postul este foarte recomandat. Cine a postit doar vinerea, ar fi bine sa posteasca, pana la Craciun, si miercurea. Cine nu a postit nici macar vinerea ar fi bine sa introduca aceasta practica macar pana la Craciun. Pentru ca sa avem un Craciun personal, pentru ca Domnul sa se nasca in noi, trebuie, mai intai, sa-i facem loc. Practicarea postului este metoda magistrala pentru aceasta.
Nu doar interiorul nostru trebuie sa fie curatat, ci si locul unde traim: casa noastra. In special sambetele din Advent sunt foarte potrivite pentru curatenia generala. Aceea pe care o facem "din An in Pasti".
Mai apoi, pentru a fi eficient spiritual, postul trebuie sa se deosebeasca de simpla dieta prin practica rugaciunii. Instructiunea "Eucharisticum Mysterium", data de Sfantul Oficiu al Inchizitiei in anul 1967, invita pe toti credinciosii sa mearga zilnic la Sf Missa in aceasta perioada.
Curatenia generala din casa, cea vizibila, este inceputul curateniei din sufletul nostru. Un examen al constiintei urmat, eventual, de spovada este in mod special nimerit in aceasta perioada.
In sfarsit, sa ne amintim de actul de generozitate pe care Sfanta Fecioara, pe cand il purta in pantece pe Domnul, l-a facut fata de Sfanta Elisabeta, precum si de darurile pe care cei trei crai de la Rasarit le-au pregatit. Facem noi la fel ? Ii ajutam pe frati si surori, pe cumnati si cumnate, pe verii si verisoarele noastre, asa cum a facut Maica Domnului ? Macar ne-am impacat cu ei ? Vedem bine, in Evanghelie, ca Sfanta Fecioara s-a dus la Sf Elisabeta, iar nu invers: nu a asteptat sa vina aceea, la ea.
Dar darurile ? Ii pregatim noi Celui pe care il asteptam: aur, tamaie, smirna ? Nasterea Domnului a fost prevestita de 1) profetii si 2) semne ceresti. Noi, cum prevestim nasterea Lui ? Sa citim, in Advent, profetiile despre El. In special din cartea care i-a fost cea mai draga Lui, cartea lui Isaia. Daca e adevarat ca au fost semne ceresti ale nasterii Lui, semne care i-au chemat pe cei trei crai, inseamna ca si nasterea Lui in inimile noastre are semne, prin care El ne cheama. Care sa fie acestea ?