[cristiboss56]

Pr. Dr. Ciprian Florin Apetrei , 28 Noiembrie 2015
De câțiva ani, ziua de serbare a Sfântului Apostol Andrei se constituie într-un prilej de bucurie generală a unora pentru sărbătoarea în sine, iar a altora pentru ziua liberă de care pot beneficia. În acest context, este bine să vedem cine este Sfântul Apostol Andrei și importanța con*struirii unei catedrale în cinstea lui în capitala neamului românesc încreștinat de el.
În câteva rânduri, voi prezenta datele esenţiale legate de viaţa şi activitatea Apostolului nostru, Sfântul Andrei. A fost originar din Betsaida, o mică localitate pe ţărmul lacului Ghenizaret din Galileea, fiind fratele lui Petru, amândoi fiii pescarului Iona. Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, la îndemnul acestuia merge împreună cu Ioan după Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Bucuria certitudinii venirii lui Mesia a fost primul cuvânt al propovăduirii Sfântului Apostol Andrei: `Am găsit pe Mesia!” (Ioan 1, 41). De aceea, el este numit `cel dintâi chemat” sau `primul chemat la apostolat”. A fost mereu aproape de Mântuitorul Hristos: în anii de activitate publică, la evenimentele care au însoţit mântuitoarele pătimiri, la întâlnirile cu Hristos-Domnul Cel Înviat, iar după ce a primit harul Sfântului Duh la Rusalii a luminat prin cuvânt şi faptă popoarele, săvârşind minuni şi vindecări, răbdând încercări şi primejdii. Este considerat întemeietorul Bisericii de la Bizanţ şi vasul ales prin care Evanghelia a fost propovăduită şi strămoşilor noştri geto-daci în Scytia Minor (Dobrogea de astăzi). A sfinţit misiunea sa mântuitoare prin moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de `X” în oraşul Patras din Peloponez (Grecia).
În calendarul Bisericii Ortodoxe este prăznuit la 30 noiembrie, fiind cinstit cu mare evlavie de toate popoarele din răsăritul Europei. Pe locul martiriului său, în oraşul Patras, se înalţă astăzi Catedrala Mitropolitană care adăposteşte relicva de mare preţ, capul Sfântului Andrei. Faptul că Sfântul Apostol Andrei a propovăduit creştinismul şi în părţile noastre este autentificat şi de Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, din secolul al X-lea, care ne spune că sfântul a propovăduit Evanghelia în „toată regiunea Bitiniei şi Pontului, provinciile romane Thracia şi Scitia, apoi a mers la Sevastopolis cea mare (în Crimeea)”. Prin provincia romană Scytia se înţelege teritoriul Dobrogei de astăzi, care făcea parte, în secolul I, din Imperiul Roman.
În calitate de neam născut creștin prin misiune apostolică este fundamental ca în orașul București, capitala României, să se ridice o catedrală în cinstea Sfântului nostru încreștinător Apostolul Andrei.
La începutul mileniului III, în capitala României a început să prindă contur noua Catedrală Patriarhală, numită şi Catedrala Mântuirii Neamului, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Un deziderat apărut încă din timpul regelui Carol I, acela al construirii unei catedrale naţionale, iată că prinde contur în timpul celui de-al şaselea Patriarh al României, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Este normal să existe şi în capitala României o catedrală reprezentativă pentru credinţa majorităţii poporului român, aici urmând să fie organizate ceremoniile religioase cu caracter public naţional.
În Capitala noastră nu s-a construit niciodată o biserică cu statut de Catedrală Mitropolitană sau Patriarhală (ortodoxă). Actuala biserică care, provizoriu, îndeplinește funcția de Catedrală Patriarhală, până la finalizarea Catedralei Mântuirii Neamului, a avut dintru început statut de biserică mănăstirească.
Astăzi avem mai mult ca oricând nevoie de simboluri. Un astfel de simbol al unităţii neamului şi al mărturisirii credinţei înaintea lui Dumnezeu este Catedrala Mântuirii Neamului, care atunci când va fi gata îi va reprezenta pe toţi românii din toate provinciile istorice şi va fi un liant şi un simbol al unităţii noastre naţionale şi al creştinismului ortodox apostolic de pe pământul României.
Acum, când ne mai despart doar trei ani până când vom marca împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), este fundamental pentru națiunea română să termine construirea acestui edificiu reprezentativ pentru creștinismul bimilenar românesc. Astfel, vom avea un monument închinat eroilor care s-au sacrificat pentru realizarea Marii Uniri, deoarece Catedrala Mântuirii Neamului este închinată și Înălțării Domnului, ziua când îi pomenim în Biserica noastră pe toți eroii neamului.
De aceea, cred cu tărie că acum construirea Catedralei Mântuirii Neamului se constituie în simbolul nostru naţional, care situează Bucureştiul pe harta capitalelor definite de repere simbolice creştine ale lumii civilizate de astăzi. Fără un astfel de reper, Bucureştiul nu va putea dăinui în mentalul colectiv românesc ca adevărata capitală a tuturor românilor. E important să luăm ca exemplu de la poporul american ataşamentul faţă de valorile naţionale. Mai ales să învăţăm de la americani (care au construit în Washington, capitala lor, în secolul XX, Catedrala naţională americană) cât de importantă este o catedrală naţională în oraşul Bucureşti (capitala tuturor românilor), ca un simbol al unităţii şi demnităţii naţionale.
Din nefericire, în societatea de astăzi, aflată în plin proces de secularizare şi globalizare, Biserica începe să fie văzută prin dezinformare mediatică doar ca un ONG social-filantropic. Nu se înţelege că scopul existenţei Bisericii este mântuirea membrilor ei, şi nu acela de a fi o instituţie caritabilă, care are ca unic scop rezolvarea problemelor celor defavorizaţi de societatea consumistă.
Evident, una dintre laturile esenţiale şi fundamentale ale misiunii Bisericii în lume este de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoi, însă aceasta nu înseamnă că misiunea Bisericii se reduce doar la această activitate, ci în primul rând ea are ca scop mărturisirea cuvântului Evangheliei Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care duce la mântuire.
Astăzi mai mult ca oricând, cei care aleg să Îi slujească cu toată ființa lui Dumnezeu sunt adevărați mărturisitori ai credinței în timpul când oamenii trăiesc sub imperiul hedonismului și al căpătuielii, indiferent de consecințe. De aceea, în perspectiva iubirii de credință și neam, este foarte important să construim în inima Capitalei noastre o biserică reprezentativă pentru drumul parcurs către mântuire de poporul nostru în cei 2.000 de ani de când Sfântul Apostol Andrei ne-a adus darul cel mai de preț, Evanghelia Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.