Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Da mi-a lipsit modelul parental de pe la 15 ani,da asta nu inseamna ca trebuie să îl înlocuiesc cu unul supranatural,cosmic ,respectiv cu ceea ce numim Dumnezeu.
|
Cand vorbesc de absenta parintelui de langa un copil, nu ma refer la cea fizica.Parintele poate fi prezent fizic si absent afectiv.Absenta afectiva( lipsa iubirii) marcheaza acel copil pe viata, lasandu-i un gol in suflet, care o data cu inaintarea in varsta se accentueaza.Sta scris in legea firii ca acel copil(si mai tarziu adult) sa incerce din rasputeri sa umple golul.Unii se folosesc de prietenii, iubiri terestre(dar care sunt limitate si supuse pieirii in absenta credintei, de succesul in profesie, de acumulare de cat mai multe cunostinte sau bani etc.Toate astea nu reusesc totusi sa umple acel gol, singuratatea resimtita fiind si mai mare.Iubirea de sine e strict legata de iubirea parinteasca.Daca intr-un fel sau altul am fost orfani afectiv, singura solutie e sa ne cautam in mod constient un parinte.Ce parinte poate fi mau bun si mai iubitor decal Acela.Daca nu o facem in mod constient, inconstient tot il vomm suplini si s-ar putea sa nu fie o alegere tocmai buna.
Crede-ma, am citit destul de multe despre autovindecarea interioara, am vazut destule cazuri.Stiu ca peentru cineva care nu are o idee
foarte clara despre credinta, cultivata din copilarie din familia de provenienta, are o retinere destul de mare.Inteleg pentru ca si eu am fost asa.Tptudi se pate ca asta e singura cale de alinare a suferintei si de regenerare sufleteascs, cea mai durabila si cea mai sanatoasa.