Prin inversiunea din om.
De exemplu, unii se bucură la necaz, alţii înjură pe Dumnezeu.
Acatistul nu e magie. Nu garantează nimic prin el însuşi, după cum cred că bine ai ştiut cândva, în momentele ultime de luciditate.
Acatistul, ca orice alt text, e doar un stimul (un prilej, o propunere adresată sufletului, o bătaie discretă în uşa simţirii şi cugetării adânci, profunde, sensibile) pe care îl prelucrează omul după cum voieşte şi după cum poate.
Dar mă tem că la voi, în biserica magică, pesemne simpla prezenţă face de-a gata minuni. O fi, nu zic nu...
Dar zic şi .... Doamne fereşte!