Eu nu reuşesc să înţeleg această formă de exprimare a credinţei prin alergatul la masluri/dezlegări şi acatiste mai mult ca la Sfânta Liturghie (să nu mai vorbim de Vecernie, Utrenie). Mă depăşeşte complet.
Asta nu înseamnă că un acatist sau paraclis nu este folositor, numai că nu înţeleg de ce un acatist primează înaintea rugăciunii minţii (fie ea făcută în biserică la comun cu cei dornici de acatiste).