Cand si cum se face educatia sexuala in familie ?

Parintii trebuie sa fie in permanenta disponibili pentru copiii lor, indiferent de timp si de loc. Exista inca falsa credinta ca tinerii carora li se face o educatie sexuala timpurie (treptata, fireasca) vor fi mai curiosi decat ceilalti si isi vor incepe viata sexuala mai devreme decat este de cuviinta. Acest lucru a fost infirmat si de multe dintre sondajele privind sexualitatea, efectuate asupra tinerilor si adolescentilor.

Astfel, educatia sexuala trebuie sa inceapa odata cu prima intrebare a copilului despre aceasta. Informatiile despre sexualitate insa trebuie organizate de parinti in functie de gradul de curiozitate al copilului, astfel incat ei nici sa nu amane raspunsurile, nici sa ii ofere copilului niste raspunsuri mai presus de puterea lui de intelegere.

Din diverse motive, familiale sau externe, este posibil ca unii copii sa nu intrebe direct despre sexualitate, drept pentru care parintii lor sunt datori sa le urmareasca foarte atent comportamentul, astfel incat ei sa intuiasca lucrurile nerostite de copii. Copilul poate sa fie cuprins de curiozitate (ganduri nerostite) in urma unei discutii surprinse intre parinti sau intre rude, in urma unui film sau a unei reclame (emisiunile TV fiind din ce in ce mai necuviincioase), precum si in urma celor aflate la gradinita sau la scoala.

Parintii sunt cei mai in masura sa ofere o educatie sexuala copiilor lor, mai ales pentru faptul ca ei ii iubesc cel mai mult pe acestia, putand crea mai usor atmosfera de intimitate si de incredere necesara. Daca parintii lipsesc insa, persoanele cele mai potrivite pentru a oferi aceasta educatie copiilor sunt cele in care copiii au mai multa incredere (bunici, rude). Un rol important in aceasta educatie o are si Scoala, prin profesorul de Religie, care este dator sa nu ocoleasca intrebarile care ii preocupa mai ales pe copii (in special, pe adolescenti).

Cand trupul incepe sa se schimbe, maturizandu-se, tinerii incep sa-si puna din ce in ce mai multe intrebari legate de trupul lor. Astfel, de cele mai multe ori, dorinta sexuala apare inaintea prieteniei si a dragostei. Astazi, curiozitatile privind sexualitatea apar la varste din ce in ce mai mici, nemaiasteptand perioada pubertatii. Atata timp insa cat se simte iubit, copilul (chiar si adolescent) nu va intampina prea mari greutati in a accepta ca inca nu este suficient de matur pentru a-si lua viata in propriile maini.

Educatia sexuala, desi implica si unele notiuni de anatomie, trebuie sa vizeze mai ales scopurile sexualitatii, asa cum le-a randuit Dumnezeu. O astfel de educatie trebuie sa-l ajute pe copil sa se maturizeze in chip firesc, cu rabdare, iar nu doar sa afle o informatie sterila despre niste functii biologice. Un tanar matur nu va face rabat de la principiile morala dobandite in familie, pe care le va intelege si le va pretui la adevarata lor valoare.

Orice discutie care vizeaza educarea copilului trebuie sa inceapa in chip firesc, "ca de la egal, la egal", iar nu dintr-o postura de superioritate a parintelui. Orice educatie trebuie sa inceapa cu partea pozitiva din lucrul analizat, abia mai apoi urmarindu-se atentionarea asupra riscurilor pe care le poate implica acel lucru. Pentru aceasta, este nevoie de multa iubire, de atentie, de rabdare si de intelepciune din partea parintilor.

Inca din primii ani de viata, parintii trebuie sa castige increderea copiilor, pentru ca, mai apoi, ei sa le poata vorbi deschis si sa fie ascultati de acestia. Un inceput bun in comunicarea parintelui cu copilul poate sa-l odihneasca mult, atat pe parinte, cat si pe copil, pe acesta din urma, pazindu-l mai tarziu de nenumarate riscuri si caderi (trupesti si sufletesti).

Interzicerea autoritara nu are ce cauta in nici o discutie avuta de parinti cu copilul, cu atat mai mult intr-una despre sexualitate. Mustrand, interzicand sau imbracand in rusine anumite lucruri, parintii nu fac decat sa aprinda si mai mult curiozitatea copilului, curiozitate care il va face pe copil sa nu se mai deschida in fata lor.

Pentru a capta cat mai mult atentia si increderea copiilor lor, parintii trebuie sa le vorbeasca acestora ca din experienta lor proprie, ca unii care au trecut prin lucrurile respective si au fost macinati de aceleasi intrebari. Autocritica parintilor este una constructiva in educarea copiilor. Daca parintii nu isi vor indeparta copiii, printr-o autoritate excesiva sau brutala, acestia din urma vor vedea in parinti un reper autentic, unul pe care il vor lua in seama.

Discutiile despre sexualitate dintre parinti si copii trebuie sa fie directe, sub forma de dialog, iar nu de predica; trebuie folosite cuvinte usor de inteles si confortabile; parintii trebuie sa foloseasca intrebari deschise, in care copilul (adolescentul) sa poata raspunde liber, fara teama; pentru a afla cunostintele prealabile si gradul de curiozitate al copilului, parinti trebuie sa-l inurajeze pe acesta sa puna intrebari; simtul umorului ajuta mult in situatii sensibile sau chiar jenante; autocritica parintilor ajuta mult in dobandirea increderii copiilor; pentru a nu pierde increderea copiilor, discutiile despre sexualitate nu trebuie pornite cu intentia ascunsa de a afla detalii despre viata personala a acestora, ci numai pentru a ii ajuta si a le fi aproape.

Tinerii trebuie sa fie convinsi ca, atunci cand dragostea este sincera, o perioada insemnata ea nu are nevoie de relatii sexuale si ca, atunci cand sexualitatea este starnita inca dintru inceput, prietenia respectiva nu poate fi una sanatoasa si de durata. Astfel, tinerii (mai ales tinerele) trebuie sa fie informati chiar de parinti despre abuzurile camuflate adesea in "hainele" iubirii, ale curiozitatii si ale libertatii (aparente), abuzuri savarsite de cele mai multe ori la petreceri, in excursii, in cluburi sau in momentele de singuratate; cele mai multe dintre acestea sunt dezamagiri, urmate de regrete si de inchideri in sine, uneori destul de periculoase.

In vederea unei educatii sexuale sanatoase, parintii trebuie sa se informeze mai intai ei insisi, cu toata seriozitatea, asupra urmarilor trupesti si sufletesti ale unei vieti sexuale imorale, vizand in principal: anticonceptionalele, cu nenumaratelor efecte secundare; bolile transmise pe cale sexuala (peste treizeci de boli); sarcinile nedorite si responsabilitatea de parinte; avorturile si urmarile acestora (psihice si vesnice); atasamentul emotional puternic fata de prima relatie trupeasca, care nu este o dragoste sincera si curata; aparitia termenului de comparatie (sexual), ceea ce pericliteaza sanatatea viitoarei familii; si, cea mai grava, pierderea harului si slabirea vointei in lupta cu patimile trupesti.

Pentru ca parintii sa ofere o educatie cat mai buna copiilor, trebuie avut in vedere faptul ca, intre cauzele relatiilor sexuale premaritale, se numara si urmatoarele: parintii nu sunt un exemplu bun pentru copiii lor (neiubire, desfranare, certuri, divort); copiii simt lipsa afectiunii si a atentiei din partea parintilor; copiii nu au parte de o educatie sexuala crestineasca in familie; parintii si copiii nu au credinta, in lipsa careia, slabind relatia cu Dumnezeu, omul devine sclavul impulsurilor sexuale; la randul ei, societatea actuala si anturajul ofera o educatia sexuala atee etc.

Indiferent insa de greselile savarsite (pacatele tineretii), copiii nu trebuie bruscati sau pedepsiti mult prea aspru de parinti. Daca nu se ia aminte, in perioada adolescentei, copiii pot ajunge foarte usor la complexe de inferioritate, la necomunicare si la inchidere in sine, la depresii etc. In astfel de cazuri, este nevoie de multa dragoste si intelegere din partea parintilor. In cazul caderilor trupesti mai grave, pentru a fi evitata deznadejdea sau o eventuala cadere psihica, parintii pot face apel la vietile acelora care au trait in desfranare, iar mai apoi au dus o viata sfanta (ex. Sfanta Maria Egipteanca).

Parintii vor da seama pentru multe dintre pacatele copiilor lor.

Tinerii care primesc din timp o educatie sexuala adecvata (crestineasca) au sanse mai mari sa isi inceapa viata sexuala atunci cand trebuie, adica in cadrul familiei, dupa Nunta. O intelegere (practicare) gresita a sexualitatii inainte de casatorie duce, in mod inevitabil, la slabirea progresiva a puterii de a iubi persoana alaturata (sot/sotie). Oricate lucruri ar cunoaste despre sexualitate, abia odata binecuvantat de Dumnezeu, in cadrul Nuntii, tanarul va intelege in mod deplin rosturile sexualitatii si taina unirii trupesti dintre doua persoane, in credinta si iubire reciproca.