Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
"Deci, să vină ucenicul în rugăciune, în conversație cu Dumnezeu. Și conversația lui, ca ucenic, nu este cu mine; eu nu sunt un "guru", eu sunt un duhovnic."
"Și zic în contextul acesta că duhovnicul este bun în măsura în care știe să se roage și să caute cuvânt de la Dumnezeu, ștergându-se pe sine din fața omului, căutând adică la Dumnezeu ca El să-i pună în inima cuvânt, știut sau neștiut lui, înțeles sau neînțeles lui, dar cuvântul pentru ucenic să fie drept."
"Nu cu mine să vorbești, fiule duhovnicesc (sau fiica); cu Dumnezeu să vorbești! Eu nu fac altceva decât să te aduc la Dumnezeu. De la Dumnezeu cer, în rugăciunile mele de seară și de dimineață, ca Dumnezeu să-mi dea cuvânt pentru tine, ca Dumnezeu să nu mă lase să-ți spun cuvânt nefolositor, darmite cuvânt dăunător mântuirii tale". Atunci începe să fie o duhovnicie adevărată.
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro....sd6L03ZO.dpuf |
Apreciez ca ai schimbat nota. Multumesc.
Incerc sa va lamuresc in cateva cuvinte. Parintele isi face treaba bine. Este un om intelept, luminat de Dumnezeu, plin de dragoste fata de oameni, bun si bland. Nu intamplator am ajuns la dumnealui.
M-ati tot auzit de parinte si de spovedanie si ati tras concluzia ca l-am transformat intr-un idol sau ca ma anuleaza ca persoana? Nu este deloc asa. Dumnealui ma ajuta sa-L cunosc pe Dumnezeu si sa devin om, nu o leguma. Are multi fii si fiice duhovnicesti si toti il apreciem si il iubim. Am vazut, nu o data, iubirea altor frati manifestata spontan fata de parinte, dar si a parintelui fata de noi si toti suntem uniti intre noi cu iubirea de Dumnezeu.