Păi bine, Alin, un conducător de ţară care să nu ştie despre "nemulţumirile efective" ţi se pare dezirabil? Era o mascotă sau ce? Oare un lider politic trăieşte rupt de realitatea pe care o păstoreşte?

*
Sacrificiile pot fi acceptate dar nu când sacrificăm oameni pentru un ideal personal sau de grup (partid).
Dictatura îşi pune platforma ideologică mai presus decât viaţa oamenilor. Găseşti că asta e acceptabil?
În fond, cum vezi: conducerea e în slujba oamenilor sau oamenii în slujba conducerii? Am avut o conducere centrată pe nevoile şi aspiraţiile cetăţenilor sau, mai degrabă, pe nevoile şi interesele clasei conducătoare?

*
Ce merit hidos să ai funcţii de conducere într-un stat dictatorial!... Şi să pretinzi venituri mai mari pentru că distrugi şi corupi mai mult omenescul din propria ta ţară, din propriul popor...

*
Ţi se pare că odele de azi au aceeaşi frecvenţă, amploare, intensitate ca atunci? Ai văzut tu sute de mii de copii defilînd în întreaga ţară pentru UE? Ai văzut tu stadioane întregi de copii care scriu cu corpul lor "Te slăvim UE iubit?"

P.S. Să nu crezi că fac, implicit, apologia vremurilor de azi. Anomia şi ticăloşia prezentului sunt evidente. Ceea ce nu înseamnă că în ceauşism era "mai bine". Din păcate a fost înlocuit un regim prost şi dăunător cu alte regimuri proaste şi dăunătoare. Necazuri şi umilinţe am îndurat atunci, nenorociri trăim şi azi. Chinuit a fost poporul ăsta şi atunci, chinuit şi batjocorit e şi azi. Dar azi arată, parcă, mai desfigurat şi mai ticăloşit ca oricînd...