Da, Mirela, e trist, in primul rand, pentru ca societatea nu se ocupa de cei slabi, care, vazandu-se singuri si parasiti, iau calea manastirii, fara o adevarata chemare, dar cu speranta ca acolo vor gasi un camin, unde sa-si duca zilele, bolile si batranetile.
Dar inca nu au sosit vremurile, in care lumescul sa-si fi facut cuib in manastiri, desi incercari sunt, din partea diavolului. Am intalnit preoti imbunatatiti, manastiri care functionau asa cum trebuie, cu rugaciune continua in biserica 24 din 24. Un exemplu este Manastirea Bistrita din Oltenia. O asezare cu 90 maici si un Sfant: Sf. Grigorie Decapolitul.
Langa manastire este si un camin de orfani, copii pe care i-am auzit spunandu-le "mama" celor, care le dadeau cate ceva. Cand nu stiti cui sa faceti un bine, ganditi-va la acesti copii fara parinti, care isi cauta in lume o mama, chiar si pentru 5 minute. Asta da tristete!