[cristiboss56]

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu ocazia Concertului tradițional de colinde al Patriarhiei Române Răsăritul cel de Sus, organizat de Centrul de Presă BASILICA, la Ateneul Român, miercuri, 16 decembrie 2015:

Expresiile cele mai vii ale tradiţiei poporului român, prin care acesta prezintă poetic taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameniarătată în Iisus Hristos, sunt colindele.

La români, colindele se remarcă prin profunzimea teologică şi simplitatea formei, ca manifestare vie a culturii teologice şi duhovniceşti populare.

Bogăţia teologică şi spirituală a colindelor de Crăciun vine din învăţătura Bisericii Ortodoxe, inspirată de textul Evangheliei şi de scrierile Sfinţilor Părinţi, care au meditat profund la taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, arătată nouă prin Întruparea şi Naşterea Fiului Său, Cel ce S-a făcut Om din iubire faţă de oameni (Cf. Ioan 3, 16) şi pentru mântuirea lor (Cf. Crezul ortodox).

Mulțimea colindelor populare românești, bogăția lor de sensuri şi dragostea românilor pentru colinde se explică şi prin familiaritatea oamenilor simpli cu greutățile şi lipsurile pe care le întâmpină o familie săracă din popor, situație pe care au cunoscut-o Fecioara Maria şi dreptul Iosif, când S-a născut Pruncul Iisus într-un staul de oi de lângă Betleem. Nepăsarea locuitorilor din cetatea Betleemului, privind adăpostirea călătorilor, răceala peșterii, simplitatea ieslei, sărăcia mamei care naște pe Pruncul Iisus într-o călătorie, răutatea regelui Irod al Iudeii şi fuga sau pribegia Pruncului Iisus în ţară străină (Egipt) din cauza prigoanei, toate acestea erau încercări asemănătoare cu cele pe care şi mulţi dintre români le-au îndurat de-a lungul istoriei. Oameni mărturisitori ai credinței, dar şi pătimitori ai suferinței, așezați într-o ţară frumoasă şi bogată, însă aflată geografic „în calea tuturor răutăților”, după cum spune cronicarul, adică în calea popoarelor migratoare şi a războaielor cotropitoare, la întâlnirea dintre imperii adesea ostile, nedreptățiți şi umiliți de stăpâniri opresive şi de ideologii nocive, românii, deși au îndurat în istorie multe suferințe şi răstigniri, au păstrat totuși credinţa lor apostolică în Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat, având speranța dăinuirii şi când se aflau în mijlocul pătimirii.

Creații ale folclorului românesc vechi, dar mereu îmbogățite prin altele noi, colindele s-au născut din trăirea profundă a tainei purității Pruncului Iisus şi a bunătăţii lui Moș Crăciun, lumină a iubirii milostive a Tatălui ceresc.

Obiceiul de a colinda, de a merge pe la casele oamenilor şi de a vesti prin cântare Naşterea Pruncului Iisus în peștera din Betleem se păstrează şi astăzi în viaţa românilor. Este modul nostru specific de a ne bucura de sărbătoarea Crăciunului. Deși în mediul urban, unele vechi datini şi tradiții au dispărut, totuși obiceiul de a colinda a rămas o componentă a sărbătorii, o bucurie a copiilor şi tinerilor care colindă, dar şi a celor care primesc colindătorii şi răsplătesc cu daruri osteneala lor.

Această tradiţie frumoasă trebuie să fie mereu o reînnoire a chemării fiecărui creștin de a fi vestitor sau apostol al iubirii lui Hristos în lume. De aceea, Biserica ne îndeamnă pe toţi să devenim colindători, martori şi vestitori ai venirii lui Hristos - Mesia în lume, pentru a dărui lumii pace şi bucurie, mântuire şi viaţă eternă!

Să păstrăm, să cultivăm şi să promovăm aceste colinde şi cântări sfinte, moștenite de la moșii şi strămoșii noştri, căci ele poartă, în cuvinte simple, adevăruri şi învățături esențiale pentru credinţa şi viaţa noastră. Aceste adevăruri esențiale sunt pietre de temelie pe care putem clădi mereu comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii. În acest sens, credinţa în Dumnezeu, iubirea milostivă, bunătatea inimii, dragostea sinceră, nefăţarnică, precum şi toate valorile spirituale pe care le promovează colindele de Crăciun, sunt raze de lumină, de pace şi bucurie, de speranță şi de curaj, care izvorăsc din smerenia şi sfințenia Pruncului Iisus, născut în peștera de la Betleem.

Anul acesta, la Concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române, numit „Răsăritul cel de Sus”, a fost invitat de onoare Corul Academic al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, una din cele mai importante instituții muzicale din ţară, cu o istorie de 65 de ani, având o prezenţă remarcabilă pe marile scene ale lumii şi un repertoriu de excelenţă în patrimoniul muzical interpretativ universal. În semn de prețuire pentru această activitate îndelungată, rodnică şi folositoare societății, am conferit astăzi Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” al Patriarhiei Române, Domnului Iosif Ion Prunner, dirijorul Corului Filarmonicii „George Enescu”.

De asemenea, Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” a fost conferit Domnului Andrei Dimitriu, director general al Ateneului Român, pentru întreaga activitate dedicată evidențierii spiritualității românești şi culturii universale prin programul Ateneului Român.

Mulțumim, în același timp, membrilor grupului vocal tradițional (folcloric) „Ai lui Stefan, noi, oștenii” din Bucovina, pentru activitatea lor misionară promițătoare, precum şi membrilor grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale pentru contribuția lor valoroasă la partea introductivă a concertului din această seară.

Totodată, felicităm pe toţi ostenitorii Centrului de presă Basilica al Patriarhiei Române care s-au ocupat de organizarea concertului de colinde „Răsăritul cel de Sus”. Tuturor participanților la acest mare eveniment spiritual vă dorim Sărbători fericite cu sănătate şi bucurie sfântă, întru mulţi şi binecuvântați ani!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române